25.01

Am făcut pâine azi. Ba nu, începusem să fac pâine. Cică e o experiență înălțătoare, spirituală, plămădești un simbol. Eu am dat cu spiritualitatea de pământ. Așa că pâinea a ajuns direct la gunoi. Nu prea poți să-ți ștergi lacrimile când ai mâinile pline de făină și fizic nu te poți opri din plâns. Nici răbdare și liniște nu prea ai la frământat când îți urlă sufletul de atâta neputință și te întrebi printre sughițuri cu ce ai greșit să trăiești așa ceva. Sau cum de el, omul care, poate să mai fie atât de heartless bastard după ce te-a făcut praf și te-a redus la zero. Mda, probabil e foarte amuzant în cealaltă parte de lume.

21.01

Oare cum eram când eram eu sigură pe mine? Știu că s-a întâmplat asta la un moment dat, dar nu mai țin minte când și cum era. Aseară vorbeam cu un om pe care nu-l cunosc dar de care mă leagă o idee, o așteptare. Vorbeam cu o oamănă, îmi jucau degetele pe tastatură tot explicând proceduri,  punând întrebări, dând răspunsuri multe-multe, încurajând (ah! ce-mi place să încurajez lumea, cred că am fost cir-lidăr într-una din viețile anterioare!). Foarte lacrimogen momentul, de altfel. Dar și revelator. Mi-am dat seama că de fapt habar n-am ce fac. Fără sa ma panichez, fără să simt că vreau să dau înapoi. Habar n-am. Atât.

09.01

Despre anul ăsta care a trecut sunt multe de zis. M-a îmbătrânit, m-a trecut prin toate stările, m-a stors de puteri și mi-a dat șuturi în fund, m-a făcut să mă ridic doar cât să iau niște hotărâri și să trasez un plan. Sau să merg la concertele alea pe care o să le povestesc nepoților. Sau să fac alte treburi care nu-s deloc de povestit nepoților.

A fost frumos și trist. Bine că s-a terminat. Bine că a început altul.