10.05

Nothing happens unless first we dream.

♡

Să nu uiţi asta niciodată. Să visezi. Să-ţi doreşti. Şi să nu-ţi fie frică.

17,07

Am rămas înzăpeziți pe un drum forestier undeva pe lângă Mărișel. Am mâncat tone de papanași la Pirați. Și la Vikingi. Am trecut cu bine printr-o chestie dubioasă la mare. Am văzut Metalici, pe domnul Waters, pe SpeakF, Iron și câți or mai fi fost și ne-am distrat și am zis că mai vrem, să mai fie. Mi-a montat mașina de spălat, prize, bucăți de mobilă. Inclusiv pe Carolina. I-am făcut cremă de zahăr ars. Crema aia criminală, cea mai bună dintre toate. A făcut mișto de mine când m-am făcut corporatistă. Mulți ani mai târziu am făcut eu mișto de el când a devenit corporatist. De-a lungul timpului m-a sărbătorit impromptu cu prăjituri, ghiocei, câteodată înghețată, cercei și mai ales albumul despre Andy Warhol. M-a ajutat cu mutatul de cel puțin două ori. I-am adus afiș cu Guinness din Dublin. Și cană. Masa mea de bucătărie a stat la el vreo trei ani jumate. El a citit Papillon, eu doar am văzut filmul. Am fost atâââât de aproape să devenim vecini, până m-am răzgândit eu. Dar i-am dat final approval pentru apartamentul lui. Nici până azi nu știu cum m-a păcălit să mă urc pe motor în cursa aia nebună. Dacă vorbește puțin peltic știu că e foarte obosit. Am făcut picnic în plină iarnă, pe o buturugă în pădure, cu ceai la termos și un pachet de biscuiți și o portocală împărțită frățește. Mereu ne maimuțărim când ascultăm muzică veche. Anii 80 forever. Ne-am ascultat unul altuia frici, panici, povești întortocheate și dureroase.

Și am mers la party-ul ăla crâncen. Depeș mod. Tu deja erai corporatistă. Nu râde! Da. Și am rămas să dorm la tine în noaptea aia. Băusem și nu puteam să conduc. Și trebuia să merg la Termo dimineața devreme. Și când m-am trezit tu dormeai pe burtă, băgată pe sub pernă. Îhî... și mi s-a părut că e cea mai drăgălașă poziție de dormit. Și te-am pupat atunci pe ceafă și tu te-ai foit și ai zis prin somn "Don’t do this, we’re friends". Mă! Cum dracu’ poți să vorbești în engleză în somn?

Fair enough.

11.07

I made it through today. Good day. Appy-bday. Considering.

- Pisi, tu ce ai face dacă ai putea să dai timpul înapoi cu 10 ani?
- Exact aceleași alegeri. Exact aceleași greșeli. Dar m-aș bucura poate mai mult și mai altfel de alegerile alea. Sau de greșeli. 

And the song, the pretty little birthday song:

29.09

Copiii mei sunt cei mai frumoși și cei mai cool și cei mai toleranți.

Nu sunt homofobi.

Știu să fie discreți. Grupul ăsta compact de temperamente de toate felurile e atât de disfuncțional încât în mod normal nu ar fi trebuit să reziste în timp.

Și totuși.

Aseară am primit niște lecții despre iubirea dintre și pentru oameni.

Am văzut gesturi tandre și licurici în ochi. Un el și încă un el. Ei împreună, doi oameni care se iubesc, punct.

Am stat în frig, pe marginea apei, și am fumat ca un turc. Și am băut. Și-mi doream să mă arunc în apa aia rece și să nu mai ies de-acolo. In my semi-empire, flimsy dress. M-am lăsat îmbrățișată si pupată pe frunte ca un copil care a greșit. Boss, noi știm prin ce treci. You’re the coolest, nicest, most human person. No one should do that to you. Știi că suntem aici. Ești cu noi.

I’ve been crying so much that I feel like my eyes are going to melt. I feel like my entire self is going to melt. And panic attacks… re-helloooo panic attacks and uneven breathing! How can you stay across the street and not want to see me? How can you stay so close  and not scream for me?

I’m a good person. I just wish I’d do this every now and then.

this 11

karate kid: boss, tu nici nu-ți dai seama cât ești de hot. degeaba te opui. ești. it's the dark force. știu ce zic. true story. și lasă telefonul ăla. you have to be evil. stop being so nice to people.știi ce zic? la-să te-le-fo-nul! you have to show no mercy. etc etc etc

and on and on and on for hours.

---------

dat pantofii jos și mers desculță prin cluj la miezul nopții - check

awkward b-day speech - check

thank god it's over

hello july

I was given only one life. And almost one third of this life passed by me while I was too busy missing him and feeling guilty and unwanted and let down and trying to mend what had been broken on the inside.

So July, please be good to me this time around.

Mie mi-a placut de anul asta

Mi-a placut asa de mult incat parca nu m-as rupe de el inca. Pentru ca la 30 de ani se intampla magie. Si curaj. Si poate un dram de nebunie. Tatuajul, ca sa nu uit niciodata. O demisie care m-a luat prin surprindere si mi-a trantit prima situatie de criza. Ultima dimineata din Vama, cu planurile altcuiva, in care incepusem sa nu mai cred. Un Fagaras regasit cam tarziu, un acasa care nu mai e al meu si pe care a trebuit sa-l vizitez la modul foarte turistic ca sa nu mai tanjesc dupa el. Bomboanele cu menta si cu eucalipt si cu miere. "Domnisoara, esti faina! Tare faina! Dar esti cam trista!" Lovely borough of Marasti where the cool people live. Un buchet vesel de lalele rosii invelite in ziar. Un miedordetine si restul cred ca e history in the making. Stolurile de fluturi. Acvariul cu rechini. Biletele la DepeshMod si Roger Waters. Ochelarii de soare, la bine si la rau. Some level of fearlessness. Razboaiele mai mari sau mai mici pe care le port in fiecare zi. Unghii colorate. Grandmaster si multa suferinta si dragoste si putere. Gara de Nord, cu bucuriile si mini-dramele ei. O vedere si o scrisoare venite impreuna all the way from the land of plenty. Niciodata nu e prea tarziu. Mult curaj, adunat nu stiu de unde, de a spune aproape tot ce era de spus. Cam multe nopti planse si nedormite. Cana cu reni, apoi cana cu fericire. Sentimentul ca asa ne-a fost scris sa fim, chiar daca suntem orbi, chiar daca nu ne incumetam sa ne luam inimile-n dinti, chiar daca nu o sa luptam pentru asta. A fost un an dintre cei care se intampla o singura data in viata. Stiu exact ce ma asteapta in continuare dar imi asum caderea aia cu tot dragul din lume.

07:04 am today

A wake up call text from the other side of the world and my genuine, helpless, sleepy smile.

It is what it is. It shouldn’t be this way.

But you were right, Mr. Rushdie. “Our lives disconnect and reconnect, we move on, and later we may again touch one another, again bounce away.”

Twinkle twinkle little star, how I wonder

Ce să fie furnicătura asta ne-mai-po-me-ni-tă din suflet și din vârfurile degetelor? Oare am iertat omul care a trimis-o către mine? Și cum anume și când s-a întâmplat? De-a lungul ultimilor ani, să tot fie vreo trei-patru, de atunci am toooot iertat puțin câte puțin până am ajuns aici? Ba fumând câte o țigară și blestemând împreună viața de corporație, ba evitându-ne luni întregi pentru că ne era clar că nu avem ce să ne spunem, ba eu așteptând un umăr din partea cealaltă ca de la un om care mă cunoaște așaaaa de bine și știe precis ce și cum, ba tot eu fugind de umărul care...

Sau ne-am iertat pe rând pentru că la un moment dat ne-am adus aminte cum era să:

avem șaișpe ani și no clue what to do about it except for making plans for when we’re grown ups

ne facem cadouri de ziua mea și a ta, chestii-prostii-fleacuri dar tot mai port inelul ăla pentru că-mi aduce aminte și tu te bucuri când îl vezi

ascultăm muzici dubioase ca să fim cool și dark și să ne integrăm în gașcă

evadăm în vacanțe în locul ăla care pe atunci era fain și cred că și acum mai e deși tu zici că nu

râdem de pisicul tău sperios și tembel și-l ascultăm pe Lenny la tine pe covor și ne imaginăm peste vreo zece ani lucrând la aceeași multinațională, ce fain sună multinațională!

Mda, mă bucură renunțarea asta la încrâncenare. 

mă zaharisesc toată

E drept că am mai trecut vag prin asta și știu cum e, știu că teoria bate practica, știu că există statistici concludente și simt greutatea și bucuria fiecărui milimetru de drum. Știu și că o să-mi pierd capul și-apoi o să mă apuce frica de mine. Și o să dau înapoi, o să mă cutremur și o să fug și sigur o să găsesc altceva de făcut, alt vis de visat. Dar ziua aia e departe. Acum e frumos și confortabil, e cu luminile orașului, cu un iunie care vine nerăbdător și vesel. E așa, ca un buchet de lalele roșii rânduite într-o vază improvizată dintr-o cană.

word of advice

never, never mess up with a pregnant woman!
just in case..

Răsfăț. Muzici.

E ca la ora de chimie. Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă. Totul se transformă.

Așa și cu So Cruel în varianta DM. 

Lovely semi-tribal take.

nu e mare filosofie

La urma urmei tot ce trebuie sa faci e sa-l lasi pe om sa vina la tine, asa cum esti si asa cum e. Sa nu ai asteptari. Sa te bucuri de regasire si sa nu-l compari pe acum cu atunci, chiar daca au trecut 11 - 12 ani. Sa nu-l compari nici macar cu el. Sa-l primesti cu sufletul primenit si sa-ti bei ceaiul cu inghitituri mici si egale. Da. Cam asta e.

the cat is innocent, mind you

Of course it’s not the cat’s fault; it’s just that I found cat hair on some clothes. 
Of course I blame the semi-flu for getting me just a bit irrational which lead to vaguely shading some tears and uneven breathing.
The cheapest cliché. 
I forgive myself for that as well.

ianuarie. repede, să nu uit.

-         burberry. london. ♥ ♥ ♥ ♥ ♥ tocmai de la budapesta. aduce puţin cu victoria’s secret heavenly dar parcă e maiaşa, mainuştiucum, parcă miroaseafericire.

-         paharele pentru vin din care, ca nişte oameni civilizaţi ce suntem, am băut şampanie

-         despărţiri cu drag şi nod în gât

-         noi te vrem. tu ne vrei?

-         susan cu miere şi fistic made in india

-         curry

-         foarte, foarte mult curry

-         fineţuri şi rechini

-         i made it! pentru filipa, cu drag.

-         ceai rooibos. de vanilie. două cutii în zece zile.

-         teste, note şi explicaţii. ca pentru copii.

-         conf call cu două tanti din NY. productive and creative. măi să fie!

-         thomas: ma couille eh!

-         zăpadă multă, deci indieni chicotind şi alergând prin nămeţi

-         portocale cu ulei de măsline. uau!

-         alarm set for 6 am. daily. not enough sleep still boasting with energy.

-         huto

-         the national. over and over. can’t get enough of.

-         getting back in touch

-         diferenţe culturale

-         magneziu, calciu şi vedeta din ultimele zile, ibuprofen de 400. să trăiască!

-         herbine! săpunuri, şampon solid şi happy pits. curat răsfăţ! mai vreau!

-         the king’s speech din care am văzut primele opt minute cam de trei ori. poate după întoarcerea de la capitală sau weekendul viitor. sau nu ştiu, dar trebuie văzut.

-         andy şi un roadtrip cluj – bucureşti - cluj. şi cred că atât.

-         posibilităţi şi decizii

-         nothing but smiles. da da da  :)

funcţionez

Nu mai fug de mine. Închid ochii şi mă iau în braţe. Îmi spun ce nu mi-am spus niciodată. Că mă iubesc din cap şi până-n picioare. Îmi iubesc mai ales ochii mari, sânii mici şi şoldurile de femeie. Îmi spun că mă iert pentru toate zilele în care m-am rănit, nu mi-am zâmbit şi m-am îndoit de mine cu aşa de multă înverşunare. Îmi spun că nu e prea târziu. Să învăţ. Să mă mişc. Să mă simplific. Să încetez să mă judec. Să mă las să fiu. Îmi spun că e normal să-mi fie dor şi să-mi doresc. Mă sărut pe frunte şi îmi spun că sunt chiar aici. 

femeii îi şade bine

la cratiţă

la spălat de vase

cu mâna pe cuţit (nu se ştie niciodată..)

tot cu mâna pe cuţit

obosită & fericită

şi imperfectă în lumea ei 
cu oameni dragi din care 
cinevacevalipseştetotuşi