when we grow up

sunt oameni pe care îi pierzi și apoi îi regăsești și iar îi pierzi și tot așa, an după an și viață după viață.

cred că azi ne-am regăsit pentru prima dată, de-adevăratelea, după prea multă vreme. și ne-a plăcut.

să fii fericită, înțeleaptă, sănătoasă.

Twinkle twinkle little star, how I wonder

Ce să fie furnicătura asta ne-mai-po-me-ni-tă din suflet și din vârfurile degetelor? Oare am iertat omul care a trimis-o către mine? Și cum anume și când s-a întâmplat? De-a lungul ultimilor ani, să tot fie vreo trei-patru, de atunci am toooot iertat puțin câte puțin până am ajuns aici? Ba fumând câte o țigară și blestemând împreună viața de corporație, ba evitându-ne luni întregi pentru că ne era clar că nu avem ce să ne spunem, ba eu așteptând un umăr din partea cealaltă ca de la un om care mă cunoaște așaaaa de bine și știe precis ce și cum, ba tot eu fugind de umărul care...

Sau ne-am iertat pe rând pentru că la un moment dat ne-am adus aminte cum era să:

avem șaișpe ani și no clue what to do about it except for making plans for when we’re grown ups

ne facem cadouri de ziua mea și a ta, chestii-prostii-fleacuri dar tot mai port inelul ăla pentru că-mi aduce aminte și tu te bucuri când îl vezi

ascultăm muzici dubioase ca să fim cool și dark și să ne integrăm în gașcă

evadăm în vacanțe în locul ăla care pe atunci era fain și cred că și acum mai e deși tu zici că nu

râdem de pisicul tău sperios și tembel și-l ascultăm pe Lenny la tine pe covor și ne imaginăm peste vreo zece ani lucrând la aceeași multinațională, ce fain sună multinațională!

Mda, mă bucură renunțarea asta la încrâncenare.