07.05

Să-ți aduci aminte când toate astea nu vor mai fi cu tine.

*

Ultima dată când ai auzit chitara aia, când ți-a vibrat fiecare celulă din corp, când ai trăit fiecare sunet din muzica asta bijuterie. Și saxofonul, ah!

*

Ce mă bucur că ai venit, e plin de prieteni aici!

*

Să știi că trăiesc concertul ăsta și pentru tine!

*

Mulțumesc, Ralu. Mulțumesc, Laci. Mulțumesc că m-ați "adoptat".



.

03.06

.... Și pe când se făcea că era le weekend passe și suspinam așa în sinele meu de fearless leader că îmi pleacă o mână și un umăr - mâna dreaptă și mereu optimistă, respectiv umărul pe care am plâns, râs, oftat și înjurat - m-a apucat brusc un elan culinar suspect. Rezultat la fel de suspect, o tavă de crutoane  arse scrum și un tort de mere tagged as ioooi ce bun îi. Topitor. Dar cu ocazia asta am aflat ce e trending pe internet: clafoutis. Struțocămilă, nici clătită, nici budincă, nici tartă cu fructe, nici călare, nici pe jos. Să treacă nebunia și poate mă încumet.

La mulți ani, copil frumos! Păi cum să nu mă topesc? 

26.04

"I give you butterflies."

17.04

      hevenli

26.03

Zaha Hadid e foarte tare, e călare pe val, e printre cele mai apreciate-căutate-proslăvit arhitecturese din lume. Împinge granițele formelor și lasă muuult loc de interpretări extraterestre (deh, feminismul când te-apucă…!), trântește – absolut întâmplător, desigur - un stadion în formă de vagin taman în Qatar, o țară majoritar musulmană, și aproape stârnește un nou jihad pe-acolo. De pamplezir. Cred că de fapt doamna se distrează copios. Mă rog, fiecare cu stolul propriu. Mie mi-e tare simpatică.

23.03

Un om fericit să-și audă valsul chiar acolo, în casa valsului.
Sir Anthony Hopkins. Mai puțin actorul, mai mult omul care compune muzică.

Câtă bucurie în ochi! Și ce frumos! Habar n-aveam.

Re: 10.03

Mi-era un dor, ce dor mi-era... iiiiihhiiiii....

08.12

Câteodată--doar câteodată și numai dimineața devreme când nu știu de unde să mai adun resurse pentru încă o zi--mai arunc cu răutăcisme. Pentru că nu-i corect să duc singură toată durerea asta mută și tot eu să fiu toată numai o veselie și un spirit, aici nu e pâine și circ. Pentru că partea adversă se poartă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că după ce a consumat cam tot ce era bun în mine a început să mă arunce la gunoi puțin câte puțin. Nu-i corect. So sometimes I snap and I fight back. Numai că strategia nu-i bună, adrisantul nu se lasă rănit. Tare ca piatra. I guess the one who makes you the happiest also makes you the saddest. And still, you carry on loving the one. Because he, of all people, is the one. (Dadada, clișeu, știu!)

The downside of this e că mă devalorizez, cum zicea Vera mare. Nici nu mai am răbdare să închid ochii și să aștept să treacă.

Așa...

Pe lângă sărbătorile cu forța se întâmplă și socializatul (supraviețuitul) cu restul oamenilor, tot cu forța. Azi-noapte făceam analiza comparativă și absolut subiectivă a hypermarketurilor din oraș și metro area. Între niște nasturi descheiați cu dinții și o reducție de vin. Ba parcă și ceva trufe cu eclats de framboise. Oooșaaan conduce detașat. 

07.12

Sărbătorile cu forța decurg satisfăcător spre prost, uneori.
Am ars o tavă cu muffins (care nu-s brioșe). Apoi încă o tavă. Apoi am dat în foc o oală cu vin fiert. Who does that??
Am probat un miliard de rochii și în final am luat-o pe cea mai scumpă și mai kitschoasă. Ba nu, hidoasă. Doar din rușine față de vânzătoarea care a stat după fundu meu 4 ore până să mă hotărăsc. Să vină crismăs-party cu corporația așadar!
E fain să fii superficial. Mai vreau.

09.08

Ba daaaaaaaaaaaaaaaa înghețata cu fistic și cu vanilie le rezolvă pe toateeeeeeeeeeeee! 

Și ochelarii de soare. Forever.

33 °C @ 11 am. Weeeeeeeeeeeeeeeee!

Three

L. was right.

Pink Floyd is wisdom

Depeche Mode is bliss

Metallica is temper

Răsfăț. Muzici.

E ca la ora de chimie. Nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă. Totul se transformă.

Așa și cu So Cruel în varianta DM. 

Lovely semi-tribal take.