11.07

I made it through today. Good day. Appy-bday. Considering.

- Pisi, tu ce ai face dacă ai putea să dai timpul înapoi cu 10 ani?
- Exact aceleași alegeri. Exact aceleași greșeli. Dar m-aș bucura poate mai mult și mai altfel de alegerile alea. Sau de greșeli. 

And the song, the pretty little birthday song:

Mie mi-a placut de anul asta

Mi-a placut asa de mult incat parca nu m-as rupe de el inca. Pentru ca la 30 de ani se intampla magie. Si curaj. Si poate un dram de nebunie. Tatuajul, ca sa nu uit niciodata. O demisie care m-a luat prin surprindere si mi-a trantit prima situatie de criza. Ultima dimineata din Vama, cu planurile altcuiva, in care incepusem sa nu mai cred. Un Fagaras regasit cam tarziu, un acasa care nu mai e al meu si pe care a trebuit sa-l vizitez la modul foarte turistic ca sa nu mai tanjesc dupa el. Bomboanele cu menta si cu eucalipt si cu miere. "Domnisoara, esti faina! Tare faina! Dar esti cam trista!" Lovely borough of Marasti where the cool people live. Un buchet vesel de lalele rosii invelite in ziar. Un miedordetine si restul cred ca e history in the making. Stolurile de fluturi. Acvariul cu rechini. Biletele la DepeshMod si Roger Waters. Ochelarii de soare, la bine si la rau. Some level of fearlessness. Razboaiele mai mari sau mai mici pe care le port in fiecare zi. Unghii colorate. Grandmaster si multa suferinta si dragoste si putere. Gara de Nord, cu bucuriile si mini-dramele ei. O vedere si o scrisoare venite impreuna all the way from the land of plenty. Niciodata nu e prea tarziu. Mult curaj, adunat nu stiu de unde, de a spune aproape tot ce era de spus. Cam multe nopti planse si nedormite. Cana cu reni, apoi cana cu fericire. Sentimentul ca asa ne-a fost scris sa fim, chiar daca suntem orbi, chiar daca nu ne incumetam sa ne luam inimile-n dinti, chiar daca nu o sa luptam pentru asta. A fost un an dintre cei care se intampla o singura data in viata. Stiu exact ce ma asteapta in continuare dar imi asum caderea aia cu tot dragul din lume.

vasarely și o mini-revelație

La Cluj o înghețată la cornet costă cât un bilet cu preț întreg la Muzeul de Artă. Unde, à propos, până pe 3 iulie e o expoziție temporară cu lucrări de Vasarely.

Nu m-a atras niciodată ideea de Op-art, e prea trippy pentru mine, dar azi am stat minute bune în fața fiecărui tablou, cu ochii mijiți și mâinile înfipte în buzunarele de la blugi. Poziția wow! adică. 

Toată nebunia aia de culori și cuburi și cercuri e perfecțiune, e manie. Nici măcar un pas greșit, nimic. Și eu exact asta căutam, o tușă trasă aiurea, un tremur.Pentru că asta fac și cu oamenii. Le caut defectele în loc să mă bucur de ei așa cum sunt.

Please

Oh lords of real estate, please don't fuck with my brain, time and money and make it a smooth process!

And since we're at it, oh lords of ever-complicated human interaction, please don't let me fall back again!

mă zaharisesc toată

E drept că am mai trecut vag prin asta și știu cum e, știu că teoria bate practica, știu că există statistici concludente și simt greutatea și bucuria fiecărui milimetru de drum. Știu și că o să-mi pierd capul și-apoi o să mă apuce frica de mine. Și o să dau înapoi, o să mă cutremur și o să fug și sigur o să găsesc altceva de făcut, alt vis de visat. Dar ziua aia e departe. Acum e frumos și confortabil, e cu luminile orașului, cu un iunie care vine nerăbdător și vesel. E așa, ca un buchet de lalele roșii rânduite într-o vază improvizată dintr-o cană.

It is well with my soul. Chiar dacă am văzut asta scris pe undeva. Pe Pinterest. Așa e, pinky promise.

Mie nu-mi place să scriu. Dar îmi place să râd. Și să port tocuri. Și fuste.

Nu-mi plac oamenii care se plâng. De-aia multă vreme nu mi-a plăcut nici de mine.

Dar divagăm.

Dacă nu e scris, măcar muzică să fie.

Fug la o felie de tort.

Life is pretty!

word of advice

never, never mess up with a pregnant woman!
just in case..

nu e mare filosofie

La urma urmei tot ce trebuie sa faci e sa-l lasi pe om sa vina la tine, asa cum esti si asa cum e. Sa nu ai asteptari. Sa te bucuri de regasire si sa nu-l compari pe acum cu atunci, chiar daca au trecut 11 - 12 ani. Sa nu-l compari nici macar cu el. Sa-l primesti cu sufletul primenit si sa-ti bei ceaiul cu inghitituri mici si egale. Da. Cam asta e.

Google knows best

"I destroy relationships"

Yup, no doubt about it, ‘tis the place to be! But I’m good at refurbishing them as well!

To whom it might concern: I also destroy hairdryers, ashtrays, any kind of switches, hand watches, kitchen pots and laptops.

And ze song, ze pretty little song:

m-am deschis la culoare

pentru că prea mult negru e totuşi prea mult negru.
şi nu e zen.
pas du tout.

rencontres

Găsesc cu uimire că se poartă regăsirile.
De orice chip.






Pe mine mă regăsesc oameni de care am uitat la modul cel mai natural cu putinţă.
Fostul coleg de liceu care nu ezită să-mi expună într-un mail luuuung şi frumos formatat toate realizările lui de la Gaudeamus Igitur! şi până mai încoace. Realizări! Da! Nevastă, copil, poziţie managerială (copy&paste subtil din semnătura electronică, hint-hint!) şi rate la bancă pentru toţi membrii familiei! Nu, nu vreau să am de-a face cu întâlnirea prematură de 10 ani, care de fapt e peste 2 ani, da' ăsta e blestemul absolvenţilor de filologie, stăm prost cu matematica; nu vreau poveşti de oameni mari şi minţi înguste! Nu vreau să ne măsurăm în maşini, rate la bancă (ah, mă repet!) şi mai ales vreau să evit momentele greţos de emoţionante din categoria oldies but goldies "vaaaaai nu te-ai schimbat deloc!".

So I kindly invite you to fuck off!