21.11

Familia e atunci când

Omul care și-a vegheat ore întregi copilul mort pe marginea unui drum mai găsește putere să te sune, să te întrebe "tu ce mai faci, gândac? te așteptăm de sărbători pe la noi?"

Sau când îl suni pe Big Brother de ziua lui și să povestiți calm și pe îndelete despre cărți de colorat, ambreiaj, Ciopârțilă, emigrare, cavit, să faci cumva să scanezi pozele alea multe de când eram io mic și tu nu erai deloc și să mi le trimiți și mie sau poate le aduci cu tine când vii aici.

Sau când te "pupă mama". Sau când "crezi că poți să îmi trimiți rapid azi (!) cavită de la fabrica de cavită din România? aici s-a stricat fabrica".



Fericirea e atunci când

*Bruhahaha*



Realitatea te lovește atunci când

Îi urmărești mișcările rockstarului, te uiți fix în ochii lui când îți explică niște algoritmi pe care nu i-ai prea folosit cum trebuia și îți dai seama că ochii ăia care se fac mici când zâmbește nu se vor uita niciodată la tine. Niciodată. Pentru că de fapt nu ieși în evidență cu nimic, pentru că nu ești 90-60-90 și nu te îmbraci nici elegant și nici cool, nici extraordinar de frumoasă nu ești și nici măcar deșteaptă puțin peste medie si te mai și încrunți mereu și s-a adunat mult balast pe care îl cari după tine și habar n-ai cum să maschezi toate astea.



Frica de tine e atunci când

Ajungi de nerecunoscut, ajungi la limită și începi să ai tot felul de reacții dubioase care te sperie. Față de tine și față de alții.



Liniștea vine probabil atunci când

Știi că nu mai are rost să lupți, nici cu el, omul care, și nici cu tine. Când te uiți în urmă și vezi că adevărul a fost de fapt altul, mizeriile altora sunt prea multe și prea de neînțeles. Și atunci spui stop.

22.06

Oare într-o altă viaţă cum ar fi fost?

08.03

M-am uitat rapid în oglindă si m-am văzut frumoasă. De-adevăratelea. Parcă pentru prima dată după un infinit. Frumoasă. Cu cearcăne, e drept, dar cu sclipirea aia în ochi. Pentru că m-am văzut prin ochii lui, așa cred. Pentru că el, omul care, era chiar acolo. La îndemână. De atins și de pupat. De-adevăratelea. Pentru că azi l-am iubit și mai mult când l-am zărit în ceainărie, în vitrină, cufundat în cartea lui și într-o totală lipsă de armonie cu peisajul cu hipsteri din jur. Pentru că ieri au apărut două inimioare desenate în praful adunat pe un laptop vechi. Am crezut că nu le vezi. 

01.03

Mmmmdeci io când am început să emigrez de-adevăratelea (pentru că e o diferență de la wishing-ul din 2006/7 la doing-ul din 2013), tot procesul dura cam doi ani. Iaca imediat se fac doi ani și eu tot aici, ba chiar cică să mă aștept la încă pe atât și chiar mai mult. Oh well. Măcar pot să mă laud că mereu iau decizii foarte bune, dar absolut niciodată la momentul potrivit.

Între timp Hello, March!, ce mă bucur că ai revenit. Vorba aia, te-aștept ca și când. De exemplu ca și când peste câteva zile mi-ar suna la ușă el, omul care, și i-aș sări direct în brațe și l-aș smotoci și l-aș trosoni como Dios manda. 

Mai departe de atât mi-e și frică să mă gândesc. 

10.02

Am tot vrut să scriu despre asta, ca să nu uit, ca să nu se piardă. Despre înduioșarea de-a valma cu nod în gât și cald și bine și siguranță și inimă topită și ochii închiși ca să nu plângi. Deși plângi, până la urmă. E când primești la birou o vedere de departe și pe spate e scris - și desenat pentru exemplificare - cel mai siropos gând, în cel mai pragmatic mod posibil. Când vezi HONY în pachet și imediat simți cum îți explodează sufletul de atâta drag și în momentul ăla știi că undeva s-au aliniat niște planete. Sau poate iar a căzut un fluture de plastic din cer. Când lângă HONY e un om de zăpadă care de fapt nu e om de zăpadă, ci e ciocolată, dar nici ciocolată nu e, ci e chiar esența ciocolatei. Când sună telefonul dimineața și asculți cu somn încă pe gene câteva secunde de clopoței  xilofon  vibrafon. Când știi că viscolește și e urât, dar undeva departe pare a fi un moment perfect pentru mers la cumpărat nimicuri chestii bune de pisicit. Când îți dai seama că te-a păcălit doar pentru că nu putea trece de încăpătânarea pe care ai luat-o în brațe. Când îi povestești despre ai tăi și cum a fost și are răbdare să te asculte. Ore întregi.

E ca un fel de fericire de care nu te poti bucura pe de-a-ntregul. Doar pe bucăți. Ieri o bucățică, azi încă una. Și poate, poate mâine încă puțin.

14.12

Warm & fuzzy & blurry & crystal clear altogether.

But sooner or later this will end.

22.11

niște sirop

08.10

06.10

Titi. 
Cu mult dor. Cu furie, cu neputință.
Cu tot răul pe care l-ai făcut.
Cu  așa de multă tristețe, pentru că știu că ăsta a devenit normalul tău.
Cu toată mizeria în care te-ai afundat. Cu minciunile tale, cu lașitatea ta.
La mulți ani. 

19.09

Înțelegerea mea cu psi e așa: să-mi găsesc ceva de făcut imediat ce identific starea, să canalizez energia aia spre altceva, să-mi țin mintea și mâinile ocupate cu ceva, până trece. M-am ocupat cu clătite. Pancakes cum ar veni. Care au ajuns la gunoi. La fel și a miliarda încercare să talk some sense into someone. Gunoi. Gunoi el, gunoi eu pentru el. Singurul lucru bun de aici fiind revelația că am o răbdare de martir. Da, dar ăia de mor pe cruce cu răbdarea plutind în jurul lor sunt niște imbecili.

Se cuvine totuși să-i mulțumesc domnului .. să-i spunem Gilberto .. să-i mulțumesc, deci, că există undeva in the land of plenty și că s-a apucat de făcut curățenie în Detroa. Mi-a ocupat mintea și tastatura, am scris mai mult decât trebuia, am terminat înainte de deadline, ura! Deci pot să funcționez, chiar dacă de fapt nu prea funcționez. Tot un fel de imbecilitate.

Ieri îmi împachetam prostiile adunate la birou în trei ani jumate. Am umplut o cutie mare. Credeam că am un infuzor de ceai, dar am mai găsit unul. Identic, să fie. Mărțișoare, felicitări de ziua mea, ariciul de mare. Revistele de pe vremea când nu trecuserăm la digital only. Două umerașe, unul negru și unul portocaliu. O tastatură. Decorațiuni de Crăciun și Halloween, maculatură de la conferințe. Trei tăvițe de corepondență pline. Căștile pentru ascultat muzică și căștile pentru conf calls.  Ace și agrafe, o cutie cu resturi de musli - pe care știu sigur că am cumpărat-o tare de mult, în dimineața în care mi-a zis cât de recunoscător e că am reintrat în viața lui. Mult bullshit atunci, da. Vederea trimisă de mama din Vancouver: Aici e cald și bine, au înflorit magnoliile. Te pupă mama!  Poza cu mama și cu copkilul făcând primii pași singur. Cutia cu șervețele. Cutia cu ceai roșu. Vederea din Charlestown, care a fost încă un bullshit, prinsă în suportul cu oaia neagră. Pozele cu mine și cu minte Mona. Pixurile multe din care folosesc doar unul. Și cănile: cana cu Norvegia, cana cu fericire, cana cu cash apps și cana cu Viena. O grămadă de prostii adunate aiurea.

Meanwhile, ”Heard you’re going to be here in New York for the awards! Can’t wait to meet you in person!” Păi da, și eu can’t wait să mă mobilizez să trag de mine să încep să plec. N-aș pleca. Aș rămâne alea două săptămâni aici închisă în casă, aș dormi tot timpul, all systems down. N-aș pleca într-o țară care mi-a devenit antipatică din cauza unui singur om care n-a știut să fie om. De altfel și Clujul mi-a devenit antipatic, dar asta e secret. Dar de ce să nu stau o săptămână la hotel și după aia să nu mă târăsc două străzi mai încolo, la Cosmo?

****

Lucruri mici, chestiuni superficiale. There is no other way.

18.08

Când lucrurile se întâmplă frumos pentru că aşa trebuie să fie, ele se termină cu: interviu de câteva zeci de secunde, apoi "Your visa is waiting for you!"

Sau "Zece ani de du-te vino", cum zice M.

Ihî. Zece ani. Mari şi laţi.

*******

You're my bright side and my dark side.

12.08

"Am anulat tot.""

Anulat. Asta era ...

Cum de nu mi-am dat seama?

Sick.

10.08

The Good:

 

- The much-needed boars bristle brush - pentru că "perie pentru păr cu păr de mistreț" sună dubios și deja am primit un discurs înlăcrimat despre cât de tare a suferit bietul animal - noroc că-s zen cu forța și nu am ripostat. Încă. Deci am păr frumos, cel mai frumos și mai sănătos. Mulțumiri mistrețului.

 

-  Anarhistul ăla mic și dezertor: "You're a good person" sau "Come to New York - I'll give you an amazing recommendation anywhere. I'll write an essay for you - no joke. You're an amazing writer". Încep să îi explic că nu se poate măi Felipe, I'll have to marry rich first hahahahaha dar ce bine e să-ți gâdile cineva orgoliul...

 

- Copkilul la daycare graduation (p-ăștia de mici îi învață să gradueze) ciripește frumos Oh Kaaanaadaaahh și încă ceva în franceză sau poloneză și seamănă cu taxu când se încruntă și cu mama lui când zâmbește cu toți dinții. Topitor!

 

- Un fel de liniște, un fel de somn, o eliberare care a venit exact când nu mai vedeam nici o ieșire. Thanks, Pushu.

 

- Flori de spin - and if our stories intertwined would have a soundtrack, it would be this one.

 

 

The Bad:

 

- Still drifting, still lost. Câteodată, în continuare adică, mi se face atât de dor încât trec peste toate și trimit un semn. Să știe. Degeaba.

 

- Povestea tatuajului, povestea adevărată pe care acum o știu doi oameni - eu și el, omul care. Degeaba.

 

- Everybody lies.

 

- Oare mai sunt oameni pe lumea asta care se tem de sfârșiturile de săptămână? Sundays are mourning days for all I care. Îhî.

 

- O discuție pe care o tot amân, de care mă tot ascund. Nici nu știu ce să zic, de unde s-o apuc. Pur și simplu n-a fost bine, nu poate să fie.

 

- Niște panică. Multă panică.

 

- Tot cred că e de ajuns să iubești un om no matter what ca să-l faci să fie bine. Asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu acțiunile lui.

 

The Ugly:

 

- Imaginile pe care le revăd în minte de fiecare dată, care se transformă în balauri. Pe astea nu pot să le pun în sertare și să arunc cheia. Nu mi le pot scoate din cap. Cum poți să faci așa ceva?

 

- Au americanii o vorbă: I dont buy that. Nu cred. N-a îndreptat nimic. Și e sfâșietor să stai pe margine și să nu poți face nimic. E nevoie de mult curaj și hotărâre să schimbi o situație de genul ăsta în care te-ai afundat singur, cu bună știință, pentru atât de mult timp.

03.08

- Şi? Ce mai faci? Cum te simţi?
- Drifting. Lost.

*****

Dulceaţă de merişoare. Sau strugurei. Beriz. A first, un fel de milestone. Şi m-am gândit la tata cum dezvoltase o întreagă teorie a dulceţurilor. Şi cât drag punea acolo. Pentru cupiii lui.

Mau-mau pe pereţi şi cretă. N-am mai scris de mult cu cretă.

Pinguini, hevenli. Pisiceală.

Adică lucruri mici de tot şi enervant de simple, pe care le simte şi le înţelege şi pe care pot să i le spun fără să mă fac de râs. Chiar dacă se întâmplă nişte treburi cumplite, chiar dacă i-am/ne-am spus lucruri oribile. Şi mai ales chiar dacă aş vrea să nu mai fiu.

23.07

cântec de acceptat furia și de trăit cu ea cumva

21.07

E interesant așa când încerci să te rupi de tine tocmai când nu vrei să faci asta și vrei să dai șanse și te supui convențiilor sociale și bagi un compromis mic și la un moment dat în noapte îți urli în cap "whaaaat the fuck are you doing?" - Thank you for breaking me, I guess.



You got nothing, I got tested 
And I'm best, yes

15.07

Omul ăla frumos şi cald şi bun care mi-a intrat pe sub piele. De el mi-e dor. Omul ăla nu mai e. Parcă a murit.

09.07

O singură dată l-am mai văzut pe GM așa de încruntat. Cătrănit. Dar atunci era altă poveste, mult mai grea.

Stai cuminte aici pe scaun. Respiră. Întinde mâna. Ți-e frică? Doar ești o UBC. Nu faci sport. Capilarele... Gata, baby. Now we wait.

*************

06.07

Eu nu înjur. Mi se pare josnic să faci așa ceva. Dar tare, tare am vrut să-i urlu cel mai cald și sincer Nahui! pentru tot și pentru toate. Parcă așa zicea când încă era el, nu? Let it all out.

În rest e liniște și pace, cu oameni mai vechi și mai noi care au răsărit de nicăieri fix când am avut nevoie. Oameni cărora le-am cerut iertare pentru că eu am greșit față de mine. Chiar dacă nu. Lucrurile se leagă, dacă le lași. 

Ultimul pas e mâine. O să fie bine, trebuie să fie bine. Știu că GM o să se uite la mine și o să mă întrebe dacă nu cumva e o glumă proastă. Știu că nu m-ar crede niciodată. Some dark pre-bday present, eh? 

Re: 28.06

Cum zicea Kidi pe undeva azi: "nu suntem acolo ca să ne iubim unii pe alții, ci să facem business".
Cred că și pe ea am încercat să o salvez cu forța cândva.
Sau de fapt nu am încercat destul de mult. Sau deloc. Cine mai știe...

Sau MM: "we are not lovers, we are not romantics, we are here to serve you".