La telefon: râd ca proasta sau îmi vine să urlu dar în loc de asta mă resemnez și, evident, râd ca proasta. Apparently I enjoy laughing and pretending I'm intelectually challenged. Întotdeauna m-a scos din sărite faza asta cu taking people for granted. Și tare aș vrea să mă războiesc, dar nu am cu cine. Mă fâstâcesc, mă topesc, ca și cum ar fi de-adevăratelea și ar fi bine.
Pe Skype: copkilul peltic se bagă cu nasul în monitor și zice "Vrei să vezi baloanele mele din burcanul meu? Ai mers la super store să vezi baloanele?" Atâta dragoste pentru baloane nu s-a mai văzut! Mă topesc instant când pronunță cuvintele greșit. Burcan. Sau omuletă. Sau prijitură.
Mda.
