Răzvan, om bun și frumos...
Se cuvine să te pup pe creștet și să te îmbrățișez ca atunci când eram copii și tu erai cât un pisoi slăbuț, eu cât o pisică grăsună, și amândoi eram nedespărțiți, mereu împreună, fascinați de același bunic și de același pârâu.
Se cuvine să-ți mulțumesc și apoi să te las să pleci.
Să-ți fie trecerea lină, om bun și frumos... ne vedem dincolo, curând, promit.
