Eu n-am știut, nu mi-am imaginat. N-am sperat.
Dar am vorbit. Am răspuns la o întrebare adresată din politețe. Am spus câteva cuvinte pe care nu le gândisem dinainte. Parcă le-am văzut cum și-au făcut loc să iasă din mine cu mirare, ca niște fluturi jucăuși, între un fum de țigară și o gură de cafea. Și am simțit cum totul începe să se schimbe exact atunci, exact în secundele alea.
Fericire. Bunătate. Recunoștință. Bucurie, atât de multă bucurie... Kicsike. Luminuțurușuri. Fericire!