June 01, 2009
rencontres
Găsesc cu uimire că se poartă regăsirile.
De orice chip.
Pe mine mă regăsesc oameni de care am uitat la modul cel mai natural cu putinţă.
Fostul coleg de liceu care nu ezită să-mi expună într-un mail luuuung şi frumos formatat toate realizările lui de la Gaudeamus Igitur! şi până mai încoace. Realizări! Da! Nevastă, copil, poziţie managerială (copy&paste subtil din semnătura electronică, hint-hint!) şi rate la bancă pentru toţi membrii familiei! Nu, nu vreau să am de-a face cu întâlnirea prematură de 10 ani, care de fapt e peste 2 ani, da' ăsta e blestemul absolvenţilor de filologie, stăm prost cu matematica; nu vreau poveşti de oameni mari şi minţi înguste! Nu vreau să ne măsurăm în maşini, rate la bancă (ah, mă repet!) şi mai ales vreau să evit momentele greţos de emoţionante din categoria oldies but goldies "vaaaaai nu te-ai schimbat deloc!".
So I kindly invite you to fuck off!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Labels
ubc
ellevaouelleveut
system bug
possibilities
wrong
CA
family
new.and.improved
fuck off
phoenix
a blast from the past
arici
nonsense
ny
siropdeartar
treats
11 songs for 30 years
me.me.me.
music
judases
dM
concert
da
home
logic
DCS
metalstuff
riot
a-ha
blessed
grandmaster
re:
reset
tattoo
Metallica
bio
cc
cj
duritz
fg
morten
test
tm
London
adam
as
balcony
crows
jr
kicsi
notes to self
vv
3 comments:
Eu mi-aş lua un pistol şi mi-aş zbura serotonina pe lavabil dacă aş fi ca şi colegii ăia ai tăi "realizaţii".
Nu vreau să mă duc la reintâlnirea de 10 ani de la terminarea Liceului să văd proaste corporatiste, cu 2 copii şi realizări in finanţe.
Dar mi-e incredibil de dor Sacred LMA.
Dar dacă trebe sa ne măsurăm in realizări, nu mă duc nici acolo.
Eu nu am realizări. Eu nu am nimic.
Am doar talent la scris şi am văzut de curând NIN, FNM, Placebo şi IAMX. Atâta am.
Probabil singura chestie pe care o mai vreau peste 2 ani, când voi avea 28 de ani, este să vorbesc cu unii oameni pe care i-am dezamăgit. Dar again, nici chestia asta nu este obligatorie.
Măh, asta cu dezamăgitul e o poveste cu puţin SF prin ea dar trag speranţe să fie cu final fericit. Măcar de dragul LMA-ului care, iată, ne-a tranformat în nişte fiinţe atât de corporatist-boeme (de crăpau şi mâţele jucându-se cu noi).
Good to have you on my zenstation, kidi! There's nothing zen here though.
Lillian, darling, dezamăgirea este o chestie umană- care vine şi poate că şi trece.
Nu, nu sunt corporatistă şi sunt boemă până la prostie. De exemplu azi stau in casă şi mă uit la tot felul de indişaguri bolnave.
In my own wicked way, I am zen.
Changed a lot, stuffs, things, you know, viaţa ne schimbă etc.
I hope you to be happy.
Şi da, LMA a fost o secţie dată dracului cu fete harnice şi mândre care ştiau a învârti hora dar şi suveica.
Post a Comment