Nu mai fug de mine. Închid ochii şi mă iau în braţe. Îmi spun ce nu mi-am spus niciodată. Că mă iubesc din cap şi până-n picioare. Îmi iubesc mai ales ochii mari, sânii mici şi şoldurile de femeie. Îmi spun că mă iert pentru toate zilele în care m-am rănit, nu mi-am zâmbit şi m-am îndoit de mine cu aşa de multă înverşunare. Îmi spun că nu e prea târziu. Să învăţ. Să mă mişc. Să mă simplific. Să încetez să mă judec. Să mă las să fiu. Îmi spun că e normal să-mi fie dor şi să-mi doresc. Mă sărut pe frunte şi îmi spun că sunt chiar aici.
4 comments:
very nice.
yes, very.
bravo, ce frumos! te-mbrăţişez cu drag şi te pup apăsat >:D< :*
*foarte frumos.
Post a Comment