E drept că am mai trecut
vag prin asta și știu cum e, știu că teoria bate practica,
știu că există statistici concludente și simt greutatea
și bucuria fiecărui milimetru de drum. Știu și că
o să-mi pierd capul și-apoi o să mă apuce frica de mine. Și o să
dau înapoi, o să mă cutremur și o să fug și sigur o să găsesc altceva de făcut, alt
vis de visat. Dar ziua aia e departe. Acum e frumos și confortabil, e cu luminile orașului, cu un iunie care vine nerăbdător și vesel. E așa, ca un buchet de lalele roșii rânduite într-o vază improvizată dintr-o cană.
2 comments:
alors. tout va bien.
bon courage!
funny you'd say that ..
but thanks for dropping by!
Post a Comment