e timp

Baby, tu eşti ca un vulcan ţinut sub control, numai Dumnezeu ştie cum. Eşti aşa de tânără ... Mai aşteaptă, bucură-te întâi de tine. Este timp şi pentru iertat, şi pentru uitat. Tu ştii că nu te mint.

Hai să găsim un film ieftin. Hai să nu gândim.

E 1 decembrie, au trecut mai bine de şase luni. Stăm faţă în faţă. A lady never cries in public. Exagerez, asta mi-e limpede până şi mie. Dar ştiu că GM are dreptate. Şi ştiu că ar vrea să mă ajute dar acum e complet neputincios. Mi-e şi milă de el, aşa că îmi promit că e ultima dată când discutăm despre asta.

N-am uitat, nu e adevărat. Pur şi simplu, nu ştiu exact când, am încetat să mai car pietrele astea după mine.

Şi nu a fost nevoie nici să ajung până azi să-mi fac ordine în cap şi în suflet, să încerc să înţeleg, să nu mă mai lupt. Îmi asum tot ce simt, tot ce trăiesc, toate zâmbetele aiurea pe care tu nu le vezi acum şi toată nesiguranţa şi frica de care nu am reuşit să scap. N-am fost destul de bună, frumoasă, deşteaptă, puternică pentru un om care avea deja un plan şi îşi dorea mai mult pentru el. E simplu. Nimic de condamnat, fiecare are priorităţile lui.

Zidul ăla eu l-am ridicat. Tot eu îl dau jos, piatră cu piatră. Câteodată simt că mă sufoc şi atunci merg să mă plimb pe străzi, adun kilometri întregi. Sau dorm puţin şi prost, cum s-a întâmplat şi în noaptea asta. Nu mai refuz să comunic, cum am făcut data trecută, ba chiar mă bucur să te aud râzând, să ştiu că ţi-e bine. Mi-e foarte clar că mai devreme sau mai târziu n-o să mai rămână nimic de spus şi o să ne întoarcem la ce eram fiecare.