Așa nu bun. Că nu te poți bucura de ce e frumos în jur. Sau nu mai poți tu
să faci frumos pentru alții. E ca și cum nu ai mai fi când de fapt arzi mocnit
pe dinăuntru și-ți blestemi zilele câte ți se tot înșiră înainte.
Da’ oare eu cum eram înainte să ajung așa?
Simțeam că-mi explodează capul dacă nu sun. Am sunat. Dar în loc să urlu titimiedorrrșimădoarrreee am mormăit spuneCE și parcă toate s-au prăbușit pe
lângă mine. Nu conteaza ce simt eu. Dadadadadada uitasem.
Madame. Ce comic sună. Dar ce fain și oficial arată
scris negru pe alb. Nu am știut cum să reacționez. Am crezut că mă bucur dar
aia n-a fost bucurie. Tu de fapt vrei să
fugi și acum ai găsit momentul. Ei, dar asta nu se poate, să fugi de tine. Nu scapi, oriunde ai fi.
Am fost un om bun, cred. Acum sunt un om stricat.
Are sens? N-are. Try.
No comments:
Post a Comment