14.12

Warm & fuzzy & blurry & crystal clear altogether.

But sooner or later this will end.

22.11

niște sirop

25.10

Și după ce s-au pupat oamenii ăia doi, și-au văzut fiecare de treburile lor importante până când "let's have dinner". Dar așa. la modul romantic: cu mâncare indiană pe farfurii de plastic, cu vin din pahare de șampanie și cu RockFM în surdină la laptopul corporatist. Și s-au pierdut printre așternuturi și au râs și și-au povestit din pietrele pe care le cară după ei și iar au râs și au făcut mișto de americani, texani, români, mexicani, indieni. Și în timp ce adormeau, oama se gândea cum ni se întâmplă oamenii frumoși și minutele, orele astea grăbite, zăpăcite care te fac să crezi că îți poate fi și bine... chiar dacă pentru o bucățică de timp, irepetabilă.

22. 10

Acolo, la intersectia lu' Lexington cu 42nd, s-au pupat doi oameni.

21. 10

Biţ, Biţişor.

Aici e încă 21. Azi ai fi împlinit 68 de ani. Câteodată cred că ai fi mândru de mine.

20. 10

Feel-good bits and pieces:


* Mexican (?) passing by: "Que belleza!"

* Doorman an the Cosmo this morning: "Good morning, Miss Y. Systems! Looking smashing today!"

* Man in the car near NYbG:
     "Niiiice! Russian?"
     "Romanian."
     "Even better!"

* Big shot RE man at NYbG cocktail:  "There is something very exotic about you"

* Melanie @ Victoria's Secret: "You're a miracle! I'm so glad I met you, God bless!"

* Hotel receptionist: "My name is Emmanouel!"

* Man walking his dog somewhere near 5th Ave.: "Her name is Phoebe. She's admiring your shoes!"

* Greek corporate guy in front of Apple store: "Can I borrow your lighter, please?"  chit-chat, chit-chat blablabla "This was one of the best conversations I had in months!"

* Guy @ the Empire State Building: "You need another language? What's wrong with Japanese?"  "Here you go, miss. And may all your wishes come true!"

* Felipe: "Thank you for saying you're sorry you're late. Even if you were like three minutes late. That's so nice! I usually wait for people for like half an hour or more. And thank you for smoking hookah with me. And for listening to my rants on Ebola, that must have been really boring."  "I do love take-out food. Let's do that!"

re: 19. 10

Mmmdeci mai Felipe, copil frumos si anarhist ... pun pariu ca n-a mai alergat nimeni dupa tine la miezul noptii pe Lexington Ave. si nici n-a strigat urlat "Philiiiip, stop right there!" de au intors capetele toti trecatorii. Ihi, si nici eu nu am mai alergat dupa baieti prin NY si n-am strigat dupa ei. Doar pentru ca dupa ce m-ai zapacit de tot in fata hotelului - cand n-am mai putut sa zic decat "Go. Go now or else!" - uitasem sa-ti dau ciocolata si vinul. Romantic NY, I like that.

19. 10

Măi Felipe...

17. 10

Manhattanu' ca Manhattanu', dar important e că mi-am luat chiloţi cu pinguini.

08.10

06.10

Titi. 
Cu mult dor. Cu furie, cu neputință.
Cu tot răul pe care l-ai făcut.
Cu  așa de multă tristețe, pentru că știu că ăsta a devenit normalul tău.
Cu toată mizeria în care te-ai afundat. Cu minciunile tale, cu lașitatea ta.
La mulți ani. 

01.10

Mimimi. Cum trebuia să fie viața și de fapt uite ce mizerie s-a făcut ... Poate m-ai ierta dacă m-aș ierta și eu. Dar eu sunt copilul tău și mă ierți by default, nu?

20.09

Warrior mode activated. Too activated, actually.





Clujul stă prost cu suvenirurile. Și cred că țara în general stă prost cu suvenirurile. La eternul și fascinantul Central încă mai există un suvenirșop d-ăsta unde simți că te-ai întors în timp cu 25-30 de ani.

19.09

Înțelegerea mea cu psi e așa: să-mi găsesc ceva de făcut imediat ce identific starea, să canalizez energia aia spre altceva, să-mi țin mintea și mâinile ocupate cu ceva, până trece. M-am ocupat cu clătite. Pancakes cum ar veni. Care au ajuns la gunoi. La fel și a miliarda încercare să talk some sense into someone. Gunoi. Gunoi el, gunoi eu pentru el. Singurul lucru bun de aici fiind revelația că am o răbdare de martir. Da, dar ăia de mor pe cruce cu răbdarea plutind în jurul lor sunt niște imbecili.

Se cuvine totuși să-i mulțumesc domnului .. să-i spunem Gilberto .. să-i mulțumesc, deci, că există undeva in the land of plenty și că s-a apucat de făcut curățenie în Detroa. Mi-a ocupat mintea și tastatura, am scris mai mult decât trebuia, am terminat înainte de deadline, ura! Deci pot să funcționez, chiar dacă de fapt nu prea funcționez. Tot un fel de imbecilitate.

Ieri îmi împachetam prostiile adunate la birou în trei ani jumate. Am umplut o cutie mare. Credeam că am un infuzor de ceai, dar am mai găsit unul. Identic, să fie. Mărțișoare, felicitări de ziua mea, ariciul de mare. Revistele de pe vremea când nu trecuserăm la digital only. Două umerașe, unul negru și unul portocaliu. O tastatură. Decorațiuni de Crăciun și Halloween, maculatură de la conferințe. Trei tăvițe de corepondență pline. Căștile pentru ascultat muzică și căștile pentru conf calls.  Ace și agrafe, o cutie cu resturi de musli - pe care știu sigur că am cumpărat-o tare de mult, în dimineața în care mi-a zis cât de recunoscător e că am reintrat în viața lui. Mult bullshit atunci, da. Vederea trimisă de mama din Vancouver: Aici e cald și bine, au înflorit magnoliile. Te pupă mama!  Poza cu mama și cu copkilul făcând primii pași singur. Cutia cu șervețele. Cutia cu ceai roșu. Vederea din Charlestown, care a fost încă un bullshit, prinsă în suportul cu oaia neagră. Pozele cu mine și cu minte Mona. Pixurile multe din care folosesc doar unul. Și cănile: cana cu Norvegia, cana cu fericire, cana cu cash apps și cana cu Viena. O grămadă de prostii adunate aiurea.

Meanwhile, ”Heard you’re going to be here in New York for the awards! Can’t wait to meet you in person!” Păi da, și eu can’t wait să mă mobilizez să trag de mine să încep să plec. N-aș pleca. Aș rămâne alea două săptămâni aici închisă în casă, aș dormi tot timpul, all systems down. N-aș pleca într-o țară care mi-a devenit antipatică din cauza unui singur om care n-a știut să fie om. De altfel și Clujul mi-a devenit antipatic, dar asta e secret. Dar de ce să nu stau o săptămână la hotel și după aia să nu mă târăsc două străzi mai încolo, la Cosmo?

****

Lucruri mici, chestiuni superficiale. There is no other way.

09.09

- Tu de fapt ce vrei să faci cu furia  asta?

O întrebare simplă, la care nu am ştiut să răspund atunci. Nici acum nu ştiu. Poate vreau nişte răspunsuri. Poate vreau să aflu povestea întreagă şi adevărată. Dar cred că m-aş îngrozi iar. Vreau validări, vreau să aud că am avut dreptate. Vreau linişte. Vreau să înţeleg cum poţi face nişte lucruri îngrozitoare şi apoi să te mai poţi numi om. Şi după toate astea vreau să încep să îmi doresc să mai fiu în  viaţă. Să mă iert pentru că am crezut în el, omul care .

02. 09

Să nu mai fiu. Să se termine tot.

21.08

Mi-a fost dor să văd asta:

Să mă pierd prin jungla asta - dar să ajung tot la pârâu:

Dar mai ales de asta - niște familie, niște râs sănătos, N. care păstrează cu sfințenie masa aia pitică cu trei picioare pentru când "o să vină Cristi cu ăla mic să-i arate ce frumos ați crescut voi aici":

18.08

Când lucrurile se întâmplă frumos pentru că aşa trebuie să fie, ele se termină cu: interviu de câteva zeci de secunde, apoi "Your visa is waiting for you!"

Sau "Zece ani de du-te vino", cum zice M.

Ihî. Zece ani. Mari şi laţi.

*******

You're my bright side and my dark side.

12.08

"Am anulat tot.""

Anulat. Asta era ...

Cum de nu mi-am dat seama?

Sick.

10.08

The Good:

 

- The much-needed boars bristle brush - pentru că "perie pentru păr cu păr de mistreț" sună dubios și deja am primit un discurs înlăcrimat despre cât de tare a suferit bietul animal - noroc că-s zen cu forța și nu am ripostat. Încă. Deci am păr frumos, cel mai frumos și mai sănătos. Mulțumiri mistrețului.

 

-  Anarhistul ăla mic și dezertor: "You're a good person" sau "Come to New York - I'll give you an amazing recommendation anywhere. I'll write an essay for you - no joke. You're an amazing writer". Încep să îi explic că nu se poate măi Felipe, I'll have to marry rich first hahahahaha dar ce bine e să-ți gâdile cineva orgoliul...

 

- Copkilul la daycare graduation (p-ăștia de mici îi învață să gradueze) ciripește frumos Oh Kaaanaadaaahh și încă ceva în franceză sau poloneză și seamănă cu taxu când se încruntă și cu mama lui când zâmbește cu toți dinții. Topitor!

 

- Un fel de liniște, un fel de somn, o eliberare care a venit exact când nu mai vedeam nici o ieșire. Thanks, Pushu.

 

- Flori de spin - and if our stories intertwined would have a soundtrack, it would be this one.

 

 

The Bad:

 

- Still drifting, still lost. Câteodată, în continuare adică, mi se face atât de dor încât trec peste toate și trimit un semn. Să știe. Degeaba.

 

- Povestea tatuajului, povestea adevărată pe care acum o știu doi oameni - eu și el, omul care. Degeaba.

 

- Everybody lies.

 

- Oare mai sunt oameni pe lumea asta care se tem de sfârșiturile de săptămână? Sundays are mourning days for all I care. Îhî.

 

- O discuție pe care o tot amân, de care mă tot ascund. Nici nu știu ce să zic, de unde s-o apuc. Pur și simplu n-a fost bine, nu poate să fie.

 

- Niște panică. Multă panică.

 

- Tot cred că e de ajuns să iubești un om no matter what ca să-l faci să fie bine. Asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu acțiunile lui.

 

The Ugly:

 

- Imaginile pe care le revăd în minte de fiecare dată, care se transformă în balauri. Pe astea nu pot să le pun în sertare și să arunc cheia. Nu mi le pot scoate din cap. Cum poți să faci așa ceva?

 

- Au americanii o vorbă: I dont buy that. Nu cred. N-a îndreptat nimic. Și e sfâșietor să stai pe margine și să nu poți face nimic. E nevoie de mult curaj și hotărâre să schimbi o situație de genul ăsta în care te-ai afundat singur, cu bună știință, pentru atât de mult timp.

03.08

- Şi? Ce mai faci? Cum te simţi?
- Drifting. Lost.

*****

Dulceaţă de merişoare. Sau strugurei. Beriz. A first, un fel de milestone. Şi m-am gândit la tata cum dezvoltase o întreagă teorie a dulceţurilor. Şi cât drag punea acolo. Pentru cupiii lui.

Mau-mau pe pereţi şi cretă. N-am mai scris de mult cu cretă.

Pinguini, hevenli. Pisiceală.

Adică lucruri mici de tot şi enervant de simple, pe care le simte şi le înţelege şi pe care pot să i le spun fără să mă fac de râs. Chiar dacă se întâmplă nişte treburi cumplite, chiar dacă i-am/ne-am spus lucruri oribile. Şi mai ales chiar dacă aş vrea să nu mai fiu.

27.07

cântec de găsit noaptea

26.07

*dear all care credeți că știți voi mai bine: am încercat, chiar am încercat. n-a mers!

*hotel la tarif decent in Midtown? greu de găsit. dar nu imposibil.

*pică avioane din cer? pică.

*și dumneavoastră?.. adică tu... adică dumneavoastră... de când lucrați aici? 

*this could be the beginning of a biutiful frenșip

*cafea fără zahăr, dar cu lapte. ginger ale, ciocolată de casă, limonadă cu ghimbir. d-astea...

*câteodată cedez. și zic că mi-e dor. dar mi-e dor de cineva care nu mai e.

*relaxează-te

*call in sick and sleep all day

*totuși lavanda a murit. sau e pe moarte.

*titi. mă gândesc cu drag, încă. doare ca dracu.

*GM spune: baby, tu nu ești bine. oh well. who cares?

23.07

cântec de acceptat furia și de trăit cu ea cumva

21.07

E interesant așa când încerci să te rupi de tine tocmai când nu vrei să faci asta și vrei să dai șanse și te supui convențiilor sociale și bagi un compromis mic și la un moment dat în noapte îți urli în cap "whaaaat the fuck are you doing?" - Thank you for breaking me, I guess.



You got nothing, I got tested 
And I'm best, yes

17,07

Am rămas înzăpeziți pe un drum forestier undeva pe lângă Mărișel. Am mâncat tone de papanași la Pirați. Și la Vikingi. Am trecut cu bine printr-o chestie dubioasă la mare. Am văzut Metalici, pe domnul Waters, pe SpeakF, Iron și câți or mai fi fost și ne-am distrat și am zis că mai vrem, să mai fie. Mi-a montat mașina de spălat, prize, bucăți de mobilă. Inclusiv pe Carolina. I-am făcut cremă de zahăr ars. Crema aia criminală, cea mai bună dintre toate. A făcut mișto de mine când m-am făcut corporatistă. Mulți ani mai târziu am făcut eu mișto de el când a devenit corporatist. De-a lungul timpului m-a sărbătorit impromptu cu prăjituri, ghiocei, câteodată înghețată, cercei și mai ales albumul despre Andy Warhol. M-a ajutat cu mutatul de cel puțin două ori. I-am adus afiș cu Guinness din Dublin. Și cană. Masa mea de bucătărie a stat la el vreo trei ani jumate. El a citit Papillon, eu doar am văzut filmul. Am fost atâââât de aproape să devenim vecini, până m-am răzgândit eu. Dar i-am dat final approval pentru apartamentul lui. Nici până azi nu știu cum m-a păcălit să mă urc pe motor în cursa aia nebună. Dacă vorbește puțin peltic știu că e foarte obosit. Am făcut picnic în plină iarnă, pe o buturugă în pădure, cu ceai la termos și un pachet de biscuiți și o portocală împărțită frățește. Mereu ne maimuțărim când ascultăm muzică veche. Anii 80 forever. Ne-am ascultat unul altuia frici, panici, povești întortocheate și dureroase.

Și am mers la party-ul ăla crâncen. Depeș mod. Tu deja erai corporatistă. Nu râde! Da. Și am rămas să dorm la tine în noaptea aia. Băusem și nu puteam să conduc. Și trebuia să merg la Termo dimineața devreme. Și când m-am trezit tu dormeai pe burtă, băgată pe sub pernă. Îhî... și mi s-a părut că e cea mai drăgălașă poziție de dormit. Și te-am pupat atunci pe ceafă și tu te-ai foit și ai zis prin somn "Don’t do this, we’re friends". Mă! Cum dracu’ poți să vorbești în engleză în somn?

Fair enough.

15.07

Omul ăla frumos şi cald şi bun care mi-a intrat pe sub piele. De el mi-e dor. Omul ăla nu mai e. Parcă a murit.

13.07

Noapte, plouă, tună, fulgeră. Printre toate un fel de liniște. Stăm pe The Balcony, fumăm, bem vinul început data trecută. Câteodată vorbim. Cred că amândoi ne luptăm să uităm câte ceva.

11.07

I made it through today. Good day. Appy-bday. Considering.

- Pisi, tu ce ai face dacă ai putea să dai timpul înapoi cu 10 ani?
- Exact aceleași alegeri. Exact aceleași greșeli. Dar m-aș bucura poate mai mult și mai altfel de alegerile alea. Sau de greșeli. 

And the song, the pretty little birthday song:

09.07

O singură dată l-am mai văzut pe GM așa de încruntat. Cătrănit. Dar atunci era altă poveste, mult mai grea.

Stai cuminte aici pe scaun. Respiră. Întinde mâna. Ți-e frică? Doar ești o UBC. Nu faci sport. Capilarele... Gata, baby. Now we wait.

*************

06.07

Eu nu înjur. Mi se pare josnic să faci așa ceva. Dar tare, tare am vrut să-i urlu cel mai cald și sincer Nahui! pentru tot și pentru toate. Parcă așa zicea când încă era el, nu? Let it all out.

În rest e liniște și pace, cu oameni mai vechi și mai noi care au răsărit de nicăieri fix când am avut nevoie. Oameni cărora le-am cerut iertare pentru că eu am greșit față de mine. Chiar dacă nu. Lucrurile se leagă, dacă le lași. 

Ultimul pas e mâine. O să fie bine, trebuie să fie bine. Știu că GM o să se uite la mine și o să mă întrebe dacă nu cumva e o glumă proastă. Știu că nu m-ar crede niciodată. Some dark pre-bday present, eh? 

29.06

Mereu am zis că am lipici la copii și la căței.

Re: 28.06

Cum zicea Kidi pe undeva azi: "nu suntem acolo ca să ne iubim unii pe alții, ci să facem business".
Cred că și pe ea am încercat să o salvez cu forța cândva.
Sau de fapt nu am încercat destul de mult. Sau deloc. Cine mai știe...

Sau MM: "we are not lovers, we are not romantics, we are here to serve you".

28.06

Trust your Phoenix.

22.06

Ce faci după o noapte în care ai ajuns aproape de sfârşit, după o săptămână de coşmar?

Mergi în cimitir. Socializezi cu căţeii, cu paznicul. Freci cu şmirghel crucea de pe mormânt. Vorbeşti nimicuri cu prietena ta care parcă e în transă şi nu conştientizează că o să-şi îngroape un părinte. Îi spui că e mai bine aşa, că o să fie bine. Îi spui că totul e minunat când te întreabă de cearcăne. Torni diluant în vopsea, amesteci, vopseşti, te umpli de negru, râzi ca toanta. La întoarcere socializezi iar cu paznicul, "Domnişoară, se vede că lucraţi în străinătate, aveţi atitudine de străinătate". O fi ştiind el ceva, dar nu tot.

Apoi cumperi două prăjituri, spui un soi de rugăciune în gând şi te pregăteşti de saltul ăla în gol. O să fie bine. Trebuie să fie bine.

21.06

Ore întregi de citit articole, rapoarte (nu știam de PREA), căutat soluții, blestemat the land of plenty.

Aș face orice, dar nici un fel de orice nu ar fi de ajuns. Îi tot spun că o să fie bine. Nu mă crede. Ba mă și pedepsește cum prinde ocazia. Probabil nici eu nu m-aș crede dacă aș fi într-o situație similară. Îl las să vorbească, măcar e bine că în sfârșit o face.

a răvăși - răvășire - răvășitor

Ai încredere în mine. Hai acasă..

18.06

Se întâmplă să fugi de IYR, să nu mai vrei s-o auzi. Cel puțin o vreme. Mecanisme de apărare.
Și apoi dai de Tori. Și se prăbușește tot în jur și-ți spui la dracu, pe cine încerc să păcălesc?

15.06

Nici a/dormit cu forța nu se poate.
3 ore dormite din mai bine de 48, posibil nou record personal.
De iadul în imagini care se deschide imediat sub pleoape cum scap? Și când?
Și cum fac să schimb "îmi pare rău că ți-am stricat viața" în "mă bucur că te am înapoi"?
Și cum pot să fac să nu mai fie catâr și să nu mă mai îndepărteze și să mă lase să ajut?
Mai ales acum când e târziu.

Și cum să fac să fiu drăguță și să am răbdare cu lumea atunci când NU mai pot? 
Sau să nu mă mai simt ca ultima retardă câteodată?
Deci cum să fac să reset?

A, și cum să explic copkilului canadez ce e aia halva? Fără să mă certe că are "chemicals și zahăr nociv".

14.06

I imagine things that are real that will happen.

Câteodată singurul mod în care poţi să ajuţi un om să se vindece de el e să-l iubeşti fără condiţii şi fără sfârşit. Şi într-o zi sau într-o dimineaţă devreme are să-ţi bată iar la uşă. Şi atunci somnul are să-i fie adânc şi liniştit. Primul pas spre bine. Eu chiar cred.

12.06

New York it is. Pe la sfârșit de octombrie. Mă bucur? Da și nu prea. Sau încă nu așa cum ar trebui. Primul impuls a fost să-i spun și lui. Noroc că mi-am amintit cât e de plictisit și că se fini tot. Enfin, mai e până atunci, am timp să mă bucur.

11.06

Marele Șef aflat în turneul internațional anual lovește din nou. De data asta dis-de-dimineață, cam pe la 10, când amestecam cu râvnă în cana cu cafea și turnam lapte pe lângă unde trebuia să torn. Denver next week. Do you wanna go? Or is it too short notice? There's also Chicago in July or New York in the fall. Let me know.

10.06

Din înțelepciunea Marelui Șef, aflat în turneul internațional anual: "Now let's get back to wherever we were supposed to be getting back." Adânc.

09.06

Dimineaţă, 05.18.
Linişte şi pisiceală. M-am trezit cu gândul la el, omul care. Dacă e obosit, dacă mai poate aşa în ritmul ăsta. Maldita telepatia... peste fix 3 minute el, omul care, aruncă un mesaj motivaţional. Rise and shine, dar versiunea 1.0 neprelucrată.
Ştiu că nu o să creadă sau cel mult o să se enerveze. Aşa că îi spun că m-a trezit altceva. E mai simplu. Câteodată.

03.06

.... Și pe când se făcea că era le weekend passe și suspinam așa în sinele meu de fearless leader că îmi pleacă o mână și un umăr - mâna dreaptă și mereu optimistă, respectiv umărul pe care am plâns, râs, oftat și înjurat - m-a apucat brusc un elan culinar suspect. Rezultat la fel de suspect, o tavă de crutoane  arse scrum și un tort de mere tagged as ioooi ce bun îi. Topitor. Dar cu ocazia asta am aflat ce e trending pe internet: clafoutis. Struțocămilă, nici clătită, nici budincă, nici tartă cu fructe, nici călare, nici pe jos. Să treacă nebunia și poate mă încumet.

La mulți ani, copil frumos! Păi cum să nu mă topesc? 

02.06

Niște crize, unele mai mari, altele mai mici, dar tot crize. Cumva o să mă strecor printre ele. Problem is că nu știu cum. Acasă, la cooperativă, la mine în cap, dar mai ales la alții în cap. Emotional rollercoaster. Mi-e/ne e prea, prea frică de schimbare.

Printre toate astea niște RRRrrr și niște văzut ochi în ochi și zâmbet în zâmbet - noroc cu tehnologia - și parcă ceva mai puțină încrâncenare. Dar tot nu e bine, tot e dor și tot sunt secunde bune în care parcă nu pot respira. Ce brusc și ce antipatic s-a terminat viața asta a mea...

Are Madonna un cântec. Please do.

Hello, June!

19.05

(apare pe trei sferturi de monitor) Eu vreau să-mi spui ce căciulă port eu! Te rog.

Ăăăă... pff.. ăăăăă... elf? Elf! Porți căciulă de elf! Tiiiii ce frumos îți stă cu căciulă de elf! 

(îi șoptește lu tacsu la ureche) Veve nu e chiar așa de prafțăndări cum credeam. A ghicit!

(stă îmbufnat pe un colț de fotoliu, în timp ce eu și tacsu purtăm discuții savante laptop-to-laptop despre nimic)

Christian, de ce ești supărat?

(își încrucișează brațele pe piept și se încruntă) Pentru că eu vreau!

Ce vrei?

Eu vreau să joci tenis cu mine!

Dar eu nu știu să joc tenis la fel de bine ca tine.

Eu vreau să stai cu mine pe teren. Cristi și prăpă sunt părinți și trebuie să stea pe albastru unde stau părinții. Eu vreau să joci tenis cu mine, să fim un copil și o mătușă.

unexplained technical issues; swollen lip; emotional rollercoaster; obsedată și nebună; un pui de pin de la GM pe care îl voi planta la toamnă sau măcar așa a promis; încercat să fie bine pentru toți; entorsă mama dar eu departe și degeaba deci panică și draci; mâțul prietenos de pe casa scării; haine cu două numere mai mici - chestie care deja nu mai e amuzantă ci începe să mă îngrijoreze; N. sunat suspect de des și-mi aduce aminte de vocea lui tata - poate pentru că-s frați; alergat și nu prea pentru că ploaie; ascultat bulșiturile tuturor și din nou încercat să fie bine pentru toată lumea; un an de la DM, ce repede a trecut și ce încet; ce bine ar fi dacă n-aș mai fi deloc. miidor.

06.05

Mmmdeci captain's log - random number, random order:

-KCCDV s-a isterizat si a trimis notificare că să re-verific statusul, că în ziua tz serverul a crăpat și musai musai să verific iar. Mai să dau în extrema cealaltă, cu hipertensiune. Am verificat, tot nu. Ca să vezi...

- Meanwhile, puțin mai la nord de KCCDV, nu mișcă nimeni. Pustiu și liniște.

-  Am impresia că încep să dispar. Nu vreau să dispar. Nu vreau, e nedrept. Deci circ (și degeaba) dimineață. Și pentru că m-am trezit șifonată și nedormită și cu what kind of man are you în cap.

- Nu mai știu la ce volum am rămas cu Middlemarch - 2 sau 3?

- Cumva Sibiul se transformă într-un fel de gaură neagră. What to do, what to do?

- British Aiways și panicăpanicăpanică, again. Hm... nu cred că de-abia aștept de data asta.

05.05

"Da, și eram așa un pic la cuțite și am trântit portiera. Na, să sufere!"

Vorbește, vorbește de două ore și încă mai sunt muuulte de spus.
Am făcut un pas spre ea. Alejandra. Hello. Mi-a lipsit. Ole!

04.05

Ce pentru mine e dragoste și curaj, pentru altul e obsesie și nebunie. Deci sunt obsedată și nebună. Cu valențe de SF. Că tot e May 4. 

Pentru că altul se scaldă în apa călduță a recreaționalelor. Și a ipocrizeniei. Și a hai să ne batem joc de suflete de oameni. Trebuie să fie mi-nu-nat să poți face asta la fel de firesc ca spălatul pe dinți. Hm. Ăsta nu e el. Dar eu alte ziduri nu mai ridic. Pentru ce să mă mai apăr dacă răul deja a fost făcut? Doar sunt obsedată și nebună. Pot doar să-l iubesc în continuare.

Eu vreau să fiu un om bun în relațiile cu ceilalți. Poate e o mantră proastă, dar eu vreau să fiu un om bun. Cu toate greșelile pe care le-am făcut, plus toate alea inevitabile viitoare. Chiar dacă am venit pe lume cu bonus de mișcurici și psihoșaguri . Eu cred în efectul de bumerang. Cred că dacă faci bine ți se răspunde cu bine. Și dacă primești niște șuturi în fund e doar pentru că la un moment dat în trecut ai făcut ceva rău. Cred în toate la timpul lor, deși încă învăț cum stă treaba cu răbdare și tutun. E o logică simplistă, dar în linii mari funcționează.

Nu știu câți îmi înțeleg mecanismele de apărare. Sau câți le percep ca fiind mecanisme de apărare. O singură dată am încercat să le explic – lui, omului, pentru că era direct vizat – și degeaba. Enfin. 

**

Câteodată râd de-adevăratelea. În hohote. Cică îmi sclipesc ochii atunci. Radiez. Ca pe vremuri. Bun așa.

**

Înfricoșător momentul ăla în care realizezi că modelul de copil malefic există de fapt în realitate, nu numai în filmele de groază. Și mai înfricoșător când vezi cum își savurează victoria. Cu întuneric de drac în ochi. Prea mult teatru încă de pe acum. Pe de altă parte Milan molfăie fericit un colț de păturică sau de wrap, ocazional și câte o șuviță din părul meu. Cică îi plac brunetele. I-am cântat, ne-am jucat cu degețelele, mi-a zâmbit și a tras un pârț de atâta fericire. Nu-i rău pentru un pui de om de două luni. Bundle of evil vs. bundle of joy.

**

Lavandă. Și acolo, și aici. Cam în același timp. Draci și neputință, doar aici.

**

Poate ar fi fost bine să mă mobilizez pentru un live Peter Gabriel. Digging in the Dirt. Pentru că spune tot.

26.04

"I give you butterflies."

17.04

      hevenli

11.04

Încă mai găsesc cioburi de sticlă, minuscule, în geantă, în baie, pe covorașul din fața ușii, cred că și pe la birou am dus câteva. În rest no stress, no nada, act like it didn't happen. Easy peasy, nu ca data trecută. Dar nu pot să trec peste secundele alea de furie amestecată cu greață când mi-am dat seama că nu la binele meu mă gândeam. Ci la binele omului care m-a redus la zero zilch nada. Mda. Să-i fie lui bine. Ironically enough he was doing just fine right in the Aloha state. N-a mai fost Nitin să mă întrebe "Fera, you ok?" - n-am înțeles niciodată de ce indienii nu-l pot pronunța pe V como Dios manda - și n-a mai fost nici grupul de suport cu shoturi dubioase și Mi artistul urlând de la microfon Veeeera asta e pentru tineeeeee!. Vera cu V.  A rush of blood. Chiar, unde i-am dispărut pe oamenii ăia? 

03. 04

Upsss. Empatia mea - câteodată dusă la extrem - aduce altora monstruleți simpatici şi uşor panicarzi.

Merci bien, Georges!   :)

30.03

Mi-am impus sa nu mă gândesc la nimic, jur. Să nu simt nimic din ce venea spre mine, nici oroare, nici milă, nici scârbă, nici revoltă, nici dragoste, nici durere, nici compasiune, nimic. Doar să stau cu periuța de dinți în gură, așa cum m-a prins momentul, și să-l citesc, să-l ascult. Să fiu empatică în cel mai detașat mod posibil.

Atunci s-a rupt tot. Nimic nu mai e la fel.

Nici nu e ceva de zis. Vreau doar să nu mai simt greața asta permanentă.

26.03

Zaha Hadid e foarte tare, e călare pe val, e printre cele mai apreciate-căutate-proslăvit arhitecturese din lume. Împinge granițele formelor și lasă muuult loc de interpretări extraterestre (deh, feminismul când te-apucă…!), trântește – absolut întâmplător, desigur - un stadion în formă de vagin taman în Qatar, o țară majoritar musulmană, și aproape stârnește un nou jihad pe-acolo. De pamplezir. Cred că de fapt doamna se distrează copios. Mă rog, fiecare cu stolul propriu. Mie mi-e tare simpatică.

23.03

Un om fericit să-și audă valsul chiar acolo, în casa valsului.
Sir Anthony Hopkins. Mai puțin actorul, mai mult omul care compune muzică.

Câtă bucurie în ochi! Și ce frumos! Habar n-aveam.

21.03

Cuba, Varadero. Je veux. Patience, patience.

Flu buddies. Seriously?

12.03

Ajungem să ne credem Dumnezeu și credem că avem dreptul să ne jucăm cu sufletele celorlalți. 
Păi atunci să ne ferească Dumnezeu ăla de-adevăratelea de joaca asta.

10

then as it was, then again it will be


)

11.03

happypeopledontdodrugs

Nu e locul meu să știu, să înțeleg, să ajut. 

Dar sunt aici, pentru acolo. 

Cu toată dragostea mea de aici, pentru acolo.

)

Re: 10.03

Mi-era un dor, ce dor mi-era... iiiiihhiiiii....

10.03

ego, hurt vs. heart, broken vs. ..that thing

It all comes down to this. Hands tied. That always brings out the worst in me. No wonder.

Triangles are my favorite shape.

And I'll never be good enough. Go figure.

09.03

Dragă familie extinsă de factură grecească,

Îți mulțumesc că exiști și că mai dai un semn de viață cu ocazia. Știu că e greu și știu cum stă treaba cu nodurile în gât. Îți mulțumesc că în general ești o familie normală, unită, fără prea multe psihoșaguri în cap, iubitoare atât cât trebuie. Îți mulțumesc că mi-ai păstrat un petec de pământ acolo în grădină, unde sper să ajung să plantez două-trei buruieni înainte să plec de tot. Așa cum am promis Bițului.

Viața cu familie. Nu-i rău.

06.03

De învățat. Despre cum să primești, despre cum să dai și mai ales despre cum să nu renunți.

02.03

* Într-o zi am citit tot ce se putea despre Interferon, schema de tratament, reacții adverse, costurile imense, rata de succes și calitatea vieții de după încheierea tratamentului. Pentru că până de curând habar n-aveam despre toate astea. Și m-am îngrozit. Un fel de chimioterapie mai prietenoasă. Ok, m-am speriat puțin și pentru mine. Dar nu, nu, nu. Să stau liniștită. Bine că nu.   

* Trei luni jumate de la acc/ouv, but hey who's counting?

* Redescoperit Morcheeba și Martin solo.

* Accese de furie multe și aiurea și imposibil de controlat. Justificate și anticipate, e drept. Ca ăsta de dimineață. Dar prea multe și prea mâncătoare de nervi. Eu nu sunt făcută așa. O să treacă. Sper. Câhh! De ce iau totul așa de personal? Pentru că am dreptul să fac asta, după tot... bătaiul de joc. Dammit! Pentru că până în momentul x am fost minunată și numai bună de pus în ramă, apoi brusc am devenit cel mai mare clișeu din lumea asta. Iaca mă repet. Hai cu antivomitivele!

*Viața cu de toate. Calm. Or else.

d'ici

22.02

La telefon: râd ca proasta sau îmi vine să urlu dar în loc de asta mă resemnez și, evident, râd ca proasta. Apparently I enjoy laughing and pretending I'm intelectually challenged. Întotdeauna m-a scos din sărite faza asta cu taking people for granted. Și tare aș vrea să mă războiesc, dar nu am cu cine. Mă fâstâcesc, mă topesc, ca și cum ar fi de-adevăratelea și ar fi bine.

Pe Skype: copkilul peltic se bagă cu nasul în monitor și zice "Vrei să vezi baloanele mele din burcanul meu? Ai mers la super store să vezi baloanele?" Atâta dragoste pentru baloane nu s-a mai văzut! Mă topesc instant când pronunță cuvintele greșit. Burcan. Sau omuletă. Sau prijitură.


Mda.

17.02

We belong with the people we dream about at night.

“Sleep Elevations” by Maia Flore.

08.02

La cerșit:

06.02

Primele, puținele ture de alergat serios. Îhî, alergat. Eu.

La minus niște grade. Dureros. 

Printre grămezi de zăpadă-noroi din cartierul minunat. Hai și printre lacrimi, pentru că se poate și așa, alerg de draci și de neputință, alerg să nu-mi mai fie dor în toate minutele, când respir, când tastez, când deschid ușa de la birou dimineața târziu, când mă spăl pe dinți, când am ședințe, când dorm, când zic că mi-e foarte bine mulțumesc de întrebare, când oricând. Alerg defect și cu încăpățânare de catâr, numai de-a dracu', nu-mi intră aer destul în plămâni, corpul săracul nu știe ce e ăla efort fizic (hăhă!) și cum se face și parcă urlă Hooo nebuno vrei să mă omori? – Well yeees, why do you ask?

Înnebunesc și-mi pare rău, vorba lui Iaru.

02.02

Maimuța drăgălașă crește, deja face figuri și eu sunt prinsă tot aici-șa în virtual.

-         - La mulți ani, Christian!

-        -  Nnnuu vreau la mulți ani!

-        -  Vrei să-ți cânt happy birthday? Cum mi-ai cântat tu mie anul trecut, vrei? Sau bon anniversaire, mes voeux les plus sincères?

-        -  Non non non, je ne veux pas happy birthday!

-        -  Dar ce vrei? Baloane?

-        - Eu vreaaauu să am trei ani! Și tu ești în calculator! Și acolo nu poți să bei suc de portocale!

25.01

Am făcut pâine azi. Ba nu, începusem să fac pâine. Cică e o experiență înălțătoare, spirituală, plămădești un simbol. Eu am dat cu spiritualitatea de pământ. Așa că pâinea a ajuns direct la gunoi. Nu prea poți să-ți ștergi lacrimile când ai mâinile pline de făină și fizic nu te poți opri din plâns. Nici răbdare și liniște nu prea ai la frământat când îți urlă sufletul de atâta neputință și te întrebi printre sughițuri cu ce ai greșit să trăiești așa ceva. Sau cum de el, omul care, poate să mai fie atât de heartless bastard după ce te-a făcut praf și te-a redus la zero. Mda, probabil e foarte amuzant în cealaltă parte de lume.

21.01

Oare cum eram când eram eu sigură pe mine? Știu că s-a întâmplat asta la un moment dat, dar nu mai țin minte când și cum era. Aseară vorbeam cu un om pe care nu-l cunosc dar de care mă leagă o idee, o așteptare. Vorbeam cu o oamănă, îmi jucau degetele pe tastatură tot explicând proceduri,  punând întrebări, dând răspunsuri multe-multe, încurajând (ah! ce-mi place să încurajez lumea, cred că am fost cir-lidăr într-una din viețile anterioare!). Foarte lacrimogen momentul, de altfel. Dar și revelator. Mi-am dat seama că de fapt habar n-am ce fac. Fără sa ma panichez, fără să simt că vreau să dau înapoi. Habar n-am. Atât.

09.01

Despre anul ăsta care a trecut sunt multe de zis. M-a îmbătrânit, m-a trecut prin toate stările, m-a stors de puteri și mi-a dat șuturi în fund, m-a făcut să mă ridic doar cât să iau niște hotărâri și să trasez un plan. Sau să merg la concertele alea pe care o să le povestesc nepoților. Sau să fac alte treburi care nu-s deloc de povestit nepoților.

A fost frumos și trist. Bine că s-a terminat. Bine că a început altul.