11.10

Il y a un an. A durut, da. Câteodată se răzvrăteşte, pulsează, se foieşte pe sub piele. Atunci când. Mai vreau.

ce funcționează

Somn. Mult, mai mult față de cum era. Tot cu treziri la ore mici și patrulat prin casă buhuhu și apoi adormit la loc. Tot cu visat frică și ochi umflați dimineața. Dar măcar e mai mult.

Metallica. De toate felurile, mai puțin cu Lou Reed, că nu mă duce mintea să pricep de ce au făcut așa ceva. În afară de bani ofcors. Met Live din anii recenți, Met Live de la Moscova din nouășunu, de la București de atunci din doomiiopt de când ploua și mi se scurgea apa pe ceafă, pe gât, pe sub tricou și în papuci și Alex și cu Georges și parcă și Maier erau foarte rockiști. Metallica mai de ieri și mai de azi. Metallica Through the Never în 3D, comercial până la vomă dar frumos tare și cu sala de cinema plină ochi de geci de piele și bocanci cu ținte. Și două tinere piți care s-au evaporat rapid. Metallica de toate felurile pentru anger management, chestie la care nu-s bună dar măcar încerc să.

M, eterna de ea, de pe alt fus orar, from the land of plenty unde-s +40 de grade la umbră. Hai că poți, știi că poți! Tu nu ești așa!

Cică să fiu mai dură. Și mai insensibilă. Și mai hotărâtă. Păi nu pot, că am alt calapod. Am pierdut un om, pe el, omul care. A doua, a treia oară. Mai departe nu știu.

09.10

A liar, a cheater and a joker. All that in just one man. And he doesn't event care to hide it. An inspiration for us, the rest of the world.

03.10

Dacă nu mă isterizez și nu plâng vehement nu înseamnă că e bine sau că m-am împăcat cu lucrurile așa cum sunt. Înseamnă că mă lupt eu cu mine să nu, că zilele astea-s puține și imediat n-o să mai fii. Oricum nu ești. Pe urmă n-au decât să vină gândurile și fricile și nopțile nedormite, valuri-valuri, cum au mai fost. Parcă le și simt...

Și ascult muzica asta ca și cum ar fi despre mine. And so it goes on...

Azi în lift: You look emaciated and unhappy. In a good way. I hope it’s worth it.

29.09

Copiii mei sunt cei mai frumoși și cei mai cool și cei mai toleranți.

Nu sunt homofobi.

Știu să fie discreți. Grupul ăsta compact de temperamente de toate felurile e atât de disfuncțional încât în mod normal nu ar fi trebuit să reziste în timp.

Și totuși.

Aseară am primit niște lecții despre iubirea dintre și pentru oameni.

Am văzut gesturi tandre și licurici în ochi. Un el și încă un el. Ei împreună, doi oameni care se iubesc, punct.

Am stat în frig, pe marginea apei, și am fumat ca un turc. Și am băut. Și-mi doream să mă arunc în apa aia rece și să nu mai ies de-acolo. In my semi-empire, flimsy dress. M-am lăsat îmbrățișată si pupată pe frunte ca un copil care a greșit. Boss, noi știm prin ce treci. You’re the coolest, nicest, most human person. No one should do that to you. Știi că suntem aici. Ești cu noi.

I’ve been crying so much that I feel like my eyes are going to melt. I feel like my entire self is going to melt. And panic attacks… re-helloooo panic attacks and uneven breathing! How can you stay across the street and not want to see me? How can you stay so close  and not scream for me?

I’m a good person. I just wish I’d do this every now and then.

23.09.13

Pisi. Pisicenie. Mi-a fost așa de drag să te văd cum strălucești de atâta îndrăgosteală. Mi-a fost drag să vorbesc cu tine, să-mi povestești cum s-a întâmplat și cât e de trist și frumos în același timp. E drept că nu așa trebuie să fie, dar noi, nooooooi suntem oameni buni și faini, iar oamenii buni și faini se trezesc câteodată în tot felul de situații fără ieșire .. mda.

Mi-a fost drag. Pentru că de data asta nu m-ai judecat. Ba chiar mi-ai dat dreptate (chestie care mă enervează puțin, mai degrabă mi-ar fi de folos o palmă peste cap). Pentru că m-ai lăsat să-ți povestesc povestea. Pentru că așa ai înțeles cum funcționez eu de atâta vreme: cu nervii de elastic, cu frică, cu neputință, cu râsu-plânsu. Pentru că trăim același film. Pentru că am râs ca tâmpiții până la lacrimi și tot nu am reușit să găsim o dezlegare la poveștile astea două pe care le ducem în spate. 

gegendiewand

Plecările sunt inuman de triste. La fel și venirile, cu toată bucuria și nerăbdarea cu care deschizi ușa larg ca să-l primești pe celălalt înăuntru. Așa că nu mai zic nimic și mă fac că plouă. Oricum n-am ce să fac, sunt cu mâinile legate ca într-un pornoșag d-ăla ieftin. Păcat. Am mai zis, eu sunt un om bun. Dar niciodată destul de bun. Păcat. Dar și tăcutul ăsta câte fierberi și tristețuri și cât scrâșnit din dinți poate să ascundă, ohoohooo! Și câtă iubire. Mda. Titi. Și la final tot acolo ajungi. Refaci de fiecare dată scena asta cu izbitul în zid. Cadru cu cadru.

ce fac

citesc cartea care i-a plăcut lui tata. pagina cu urme de cafea. inima stat în loc. I remember exactly when and how that happened. cartea care îi place și lui. oh, the irony.
donez cercei și brățări. donez și mâncare. m-aș dona și pe mine dacă s-ar putea.
gomboțesc. 
probez rochii.
mă prefac că nu număr zilele și săptămânile până când. dar de fapt le număr. și mi se face frică.
la fel, mă prefac că nu îmi sună în cap vorbele alea cu niciodată nu. așa ceva nu se uită. e prea umilitor. și totuși, totuși...
habar n-am ce fac.
miedor.

Cum a început

Mama azi: "Prima dată te-ai încruntat pentru că era soarele prea puternic. Dar i-ai zâmbit imediat cum a început să vorbească cu tine. Venisei pe lume de trei zile, Biţu te ţinea in braţe ca pe un bibelou scump. Erai toată, toată a lui. El topit de fericire, tu ba încruntată, ba zâmbirice. Eraţi ca un ghem de iubire."

when we grow up

sunt oameni pe care îi pierzi și apoi îi regăsești și iar îi pierzi și tot așa, an după an și viață după viață.

cred că azi ne-am regăsit pentru prima dată, de-adevăratelea, după prea multă vreme. și ne-a plăcut.

să fii fericită, înțeleaptă, sănătoasă.