01.10

Mimimi. Cum trebuia să fie viața și de fapt uite ce mizerie s-a făcut ... Poate m-ai ierta dacă m-aș ierta și eu. Dar eu sunt copilul tău și mă ierți by default, nu?

20.09

Warrior mode activated. Too activated, actually.





Clujul stă prost cu suvenirurile. Și cred că țara în general stă prost cu suvenirurile. La eternul și fascinantul Central încă mai există un suvenirșop d-ăsta unde simți că te-ai întors în timp cu 25-30 de ani.

19.09

Înțelegerea mea cu psi e așa: să-mi găsesc ceva de făcut imediat ce identific starea, să canalizez energia aia spre altceva, să-mi țin mintea și mâinile ocupate cu ceva, până trece. M-am ocupat cu clătite. Pancakes cum ar veni. Care au ajuns la gunoi. La fel și a miliarda încercare să talk some sense into someone. Gunoi. Gunoi el, gunoi eu pentru el. Singurul lucru bun de aici fiind revelația că am o răbdare de martir. Da, dar ăia de mor pe cruce cu răbdarea plutind în jurul lor sunt niște imbecili.

Se cuvine totuși să-i mulțumesc domnului .. să-i spunem Gilberto .. să-i mulțumesc, deci, că există undeva in the land of plenty și că s-a apucat de făcut curățenie în Detroa. Mi-a ocupat mintea și tastatura, am scris mai mult decât trebuia, am terminat înainte de deadline, ura! Deci pot să funcționez, chiar dacă de fapt nu prea funcționez. Tot un fel de imbecilitate.

Ieri îmi împachetam prostiile adunate la birou în trei ani jumate. Am umplut o cutie mare. Credeam că am un infuzor de ceai, dar am mai găsit unul. Identic, să fie. Mărțișoare, felicitări de ziua mea, ariciul de mare. Revistele de pe vremea când nu trecuserăm la digital only. Două umerașe, unul negru și unul portocaliu. O tastatură. Decorațiuni de Crăciun și Halloween, maculatură de la conferințe. Trei tăvițe de corepondență pline. Căștile pentru ascultat muzică și căștile pentru conf calls.  Ace și agrafe, o cutie cu resturi de musli - pe care știu sigur că am cumpărat-o tare de mult, în dimineața în care mi-a zis cât de recunoscător e că am reintrat în viața lui. Mult bullshit atunci, da. Vederea trimisă de mama din Vancouver: Aici e cald și bine, au înflorit magnoliile. Te pupă mama!  Poza cu mama și cu copkilul făcând primii pași singur. Cutia cu șervețele. Cutia cu ceai roșu. Vederea din Charlestown, care a fost încă un bullshit, prinsă în suportul cu oaia neagră. Pozele cu mine și cu minte Mona. Pixurile multe din care folosesc doar unul. Și cănile: cana cu Norvegia, cana cu fericire, cana cu cash apps și cana cu Viena. O grămadă de prostii adunate aiurea.

Meanwhile, ”Heard you’re going to be here in New York for the awards! Can’t wait to meet you in person!” Păi da, și eu can’t wait să mă mobilizez să trag de mine să încep să plec. N-aș pleca. Aș rămâne alea două săptămâni aici închisă în casă, aș dormi tot timpul, all systems down. N-aș pleca într-o țară care mi-a devenit antipatică din cauza unui singur om care n-a știut să fie om. De altfel și Clujul mi-a devenit antipatic, dar asta e secret. Dar de ce să nu stau o săptămână la hotel și după aia să nu mă târăsc două străzi mai încolo, la Cosmo?

****

Lucruri mici, chestiuni superficiale. There is no other way.

09.09

- Tu de fapt ce vrei să faci cu furia  asta?

O întrebare simplă, la care nu am ştiut să răspund atunci. Nici acum nu ştiu. Poate vreau nişte răspunsuri. Poate vreau să aflu povestea întreagă şi adevărată. Dar cred că m-aş îngrozi iar. Vreau validări, vreau să aud că am avut dreptate. Vreau linişte. Vreau să înţeleg cum poţi face nişte lucruri îngrozitoare şi apoi să te mai poţi numi om. Şi după toate astea vreau să încep să îmi doresc să mai fiu în  viaţă. Să mă iert pentru că am crezut în el, omul care .

02. 09

Să nu mai fiu. Să se termine tot.

21.08

Mi-a fost dor să văd asta:

Să mă pierd prin jungla asta - dar să ajung tot la pârâu:

Dar mai ales de asta - niște familie, niște râs sănătos, N. care păstrează cu sfințenie masa aia pitică cu trei picioare pentru când "o să vină Cristi cu ăla mic să-i arate ce frumos ați crescut voi aici":

18.08

Când lucrurile se întâmplă frumos pentru că aşa trebuie să fie, ele se termină cu: interviu de câteva zeci de secunde, apoi "Your visa is waiting for you!"

Sau "Zece ani de du-te vino", cum zice M.

Ihî. Zece ani. Mari şi laţi.

*******

You're my bright side and my dark side.

12.08

"Am anulat tot.""

Anulat. Asta era ...

Cum de nu mi-am dat seama?

Sick.

10.08

The Good:

 

- The much-needed boars bristle brush - pentru că "perie pentru păr cu păr de mistreț" sună dubios și deja am primit un discurs înlăcrimat despre cât de tare a suferit bietul animal - noroc că-s zen cu forța și nu am ripostat. Încă. Deci am păr frumos, cel mai frumos și mai sănătos. Mulțumiri mistrețului.

 

-  Anarhistul ăla mic și dezertor: "You're a good person" sau "Come to New York - I'll give you an amazing recommendation anywhere. I'll write an essay for you - no joke. You're an amazing writer". Încep să îi explic că nu se poate măi Felipe, I'll have to marry rich first hahahahaha dar ce bine e să-ți gâdile cineva orgoliul...

 

- Copkilul la daycare graduation (p-ăștia de mici îi învață să gradueze) ciripește frumos Oh Kaaanaadaaahh și încă ceva în franceză sau poloneză și seamănă cu taxu când se încruntă și cu mama lui când zâmbește cu toți dinții. Topitor!

 

- Un fel de liniște, un fel de somn, o eliberare care a venit exact când nu mai vedeam nici o ieșire. Thanks, Pushu.

 

- Flori de spin - and if our stories intertwined would have a soundtrack, it would be this one.

 

 

The Bad:

 

- Still drifting, still lost. Câteodată, în continuare adică, mi se face atât de dor încât trec peste toate și trimit un semn. Să știe. Degeaba.

 

- Povestea tatuajului, povestea adevărată pe care acum o știu doi oameni - eu și el, omul care. Degeaba.

 

- Everybody lies.

 

- Oare mai sunt oameni pe lumea asta care se tem de sfârșiturile de săptămână? Sundays are mourning days for all I care. Îhî.

 

- O discuție pe care o tot amân, de care mă tot ascund. Nici nu știu ce să zic, de unde s-o apuc. Pur și simplu n-a fost bine, nu poate să fie.

 

- Niște panică. Multă panică.

 

- Tot cred că e de ajuns să iubești un om no matter what ca să-l faci să fie bine. Asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu acțiunile lui.

 

The Ugly:

 

- Imaginile pe care le revăd în minte de fiecare dată, care se transformă în balauri. Pe astea nu pot să le pun în sertare și să arunc cheia. Nu mi le pot scoate din cap. Cum poți să faci așa ceva?

 

- Au americanii o vorbă: I dont buy that. Nu cred. N-a îndreptat nimic. Și e sfâșietor să stai pe margine și să nu poți face nimic. E nevoie de mult curaj și hotărâre să schimbi o situație de genul ăsta în care te-ai afundat singur, cu bună știință, pentru atât de mult timp.

03.08

- Şi? Ce mai faci? Cum te simţi?
- Drifting. Lost.

*****

Dulceaţă de merişoare. Sau strugurei. Beriz. A first, un fel de milestone. Şi m-am gândit la tata cum dezvoltase o întreagă teorie a dulceţurilor. Şi cât drag punea acolo. Pentru cupiii lui.

Mau-mau pe pereţi şi cretă. N-am mai scris de mult cu cretă.

Pinguini, hevenli. Pisiceală.

Adică lucruri mici de tot şi enervant de simple, pe care le simte şi le înţelege şi pe care pot să i le spun fără să mă fac de râs. Chiar dacă se întâmplă nişte treburi cumplite, chiar dacă i-am/ne-am spus lucruri oribile. Şi mai ales chiar dacă aş vrea să nu mai fiu.