Cum a început

Mama azi: "Prima dată te-ai încruntat pentru că era soarele prea puternic. Dar i-ai zâmbit imediat cum a început să vorbească cu tine. Venisei pe lume de trei zile, Biţu te ţinea in braţe ca pe un bibelou scump. Erai toată, toată a lui. El topit de fericire, tu ba încruntată, ba zâmbirice. Eraţi ca un ghem de iubire."

when we grow up

sunt oameni pe care îi pierzi și apoi îi regăsești și iar îi pierzi și tot așa, an după an și viață după viață.

cred că azi ne-am regăsit pentru prima dată, de-adevăratelea, după prea multă vreme. și ne-a plăcut.

să fii fericită, înțeleaptă, sănătoasă.

I, hiatus.

Plânsul-râsul pe marginea unei ape ajută câteodată. Nu mult și nu în profunzime, dar ajută pentru o vreme măcar. Să stai acolo și să-ți numeri binele și răul, să vezi din care atârnă mai mult și cum a ajuns să fie așa. 

Eu sunt un om bun.

Dacă nu aș fi un om bun, nu s-ar agăța de fusta mea copii mai mari sau mai mici și nu mi-ar zâmbi cu toți dinții necrescuți. Și nici nu m-ar ruga, așa serioși și pitici și mucoși, să le pun plasture colorat pe julitura proaspăt căpătată. Și eu nu m-aș înduioșa. N-ar veni la mine cățeii altora, dând bucuroși din coadă și gata să-mi lingă picioarele și mâinile.

Eu sunt un om bun căruia i s-a întâmplat rău. 

Eu o să iubesc copiii altora, niciodată pe ai mei. Și cățeii altora. Și pe omul care nu e al meu, dar care e făcut pentru mine. 

Eu sunt un om bun, dar niciodată suficient de bun.   

liniștea asta

Doi oameni. Două vieți. Două suflete.

Multe lacrimi. Mulți ani între ei. Multe nespuse.

O dragoste. O singură poveste. Una singură. Poate puțin regizată, de dragul publicului, dar poveste.

Fără cuvinte. Pentru că pe cei pe care îi iubim, îi iubim în liniște.

09.08

Ba daaaaaaaaaaaaaaaa înghețata cu fistic și cu vanilie le rezolvă pe toateeeeeeeeeeeee! 

Și ochelarii de soare. Forever.

33 °C @ 11 am. Weeeeeeeeeeeeeeeee!

08.08

One year ago today. It hit me this morning while I was brushing my teeth.

Ți-aș spune iar și iar că mi-e dor și iar ar fi degeaba. Cel mult ai ridica din umeri, pentru că presupun că așa se întâmplă de cele mai multe ori, și atât.

Mă rog, să ignorăm momentele de slăbiciune, nu aduc profit deci nu contează.

Nu știu unde s-a topit anul ăsta, dar știu cum m-a transformat. În bine și în rău. Și câte bariere am trecut. Și cum te iubesc, și cât...

Și întâlnirea aia absolut fantastică despre care am știut că nu trebuia sa-ți spun, cu atâtea coincidențe de nume și de locuri... Dar cui să-i povestesc, dacă nu ție?? Și nu știi tot, pentru că nu ai crede. Oricum nu crezi. He waited for her twelve fuckin’ years until she was ready. He lost her again twenty years later. This time to cancer. I don’t mean to scare you. You just look a lot like her. And I hope there’s someone loving you just as much as I loved my wife. 

Mda. Și toate cremele de zahăr ars din lume nu te pot face să uiți o întâlnire ca asta.

sshhh

dar liniștea asta nu e tocmai liniște.e frământare potolită. e dor și senzația aia că tragi aer în piept și nu poți respira. alea câteva secunde imediat după ce te trezești, când îți vine să urli de la atâta niciodată. păcat.