One year ago today.
It hit me this morning while I was brushing my teeth.
Ți-aș spune iar și iar că mi-e dor și iar ar fi degeaba. Cel
mult ai ridica din umeri, pentru că presupun
că așa se întâmplă de cele mai multe ori, și atât.
Mă rog, să
ignorăm momentele de slăbiciune, nu aduc profit deci nu contează.
Nu știu unde s-a
topit anul ăsta, dar știu cum m-a transformat. În bine și în rău. Și câte
bariere am trecut. Și cum te iubesc, și cât...
Și întâlnirea aia
absolut fantastică despre care am știut că nu trebuia sa-ți spun, cu atâtea coincidențe de nume și de locuri... Dar
cui să-i povestesc, dacă nu ție?? Și nu știi tot, pentru că nu ai crede. Oricum
nu crezi. He waited for her twelve fuckin’ years until she was ready. He lost
her again twenty years later. This time to cancer. I don’t mean to scare you. You just look a lot like her. And I hope
there’s someone loving you just as much as I loved my wife.
Mda. Și toate
cremele de zahăr ars din lume nu te pot face să uiți o întâlnire ca asta.
No comments:
Post a Comment