I, hiatus.

Plânsul-râsul pe marginea unei ape ajută câteodată. Nu mult și nu în profunzime, dar ajută pentru o vreme măcar. Să stai acolo și să-ți numeri binele și răul, să vezi din care atârnă mai mult și cum a ajuns să fie așa. 

Eu sunt un om bun.

Dacă nu aș fi un om bun, nu s-ar agăța de fusta mea copii mai mari sau mai mici și nu mi-ar zâmbi cu toți dinții necrescuți. Și nici nu m-ar ruga, așa serioși și pitici și mucoși, să le pun plasture colorat pe julitura proaspăt căpătată. Și eu nu m-aș înduioșa. N-ar veni la mine cățeii altora, dând bucuroși din coadă și gata să-mi lingă picioarele și mâinile.

Eu sunt un om bun căruia i s-a întâmplat rău. 

Eu o să iubesc copiii altora, niciodată pe ai mei. Și cățeii altora. Și pe omul care nu e al meu, dar care e făcut pentru mine. 

Eu sunt un om bun, dar niciodată suficient de bun.   

liniștea asta

Doi oameni. Două vieți. Două suflete.

Multe lacrimi. Mulți ani între ei. Multe nespuse.

O dragoste. O singură poveste. Una singură. Poate puțin regizată, de dragul publicului, dar poveste.

Fără cuvinte. Pentru că pe cei pe care îi iubim, îi iubim în liniște.

09.08

Ba daaaaaaaaaaaaaaaa înghețata cu fistic și cu vanilie le rezolvă pe toateeeeeeeeeeeee! 

Și ochelarii de soare. Forever.

33 °C @ 11 am. Weeeeeeeeeeeeeeeee!

08.08

One year ago today. It hit me this morning while I was brushing my teeth.

Ți-aș spune iar și iar că mi-e dor și iar ar fi degeaba. Cel mult ai ridica din umeri, pentru că presupun că așa se întâmplă de cele mai multe ori, și atât.

Mă rog, să ignorăm momentele de slăbiciune, nu aduc profit deci nu contează.

Nu știu unde s-a topit anul ăsta, dar știu cum m-a transformat. În bine și în rău. Și câte bariere am trecut. Și cum te iubesc, și cât...

Și întâlnirea aia absolut fantastică despre care am știut că nu trebuia sa-ți spun, cu atâtea coincidențe de nume și de locuri... Dar cui să-i povestesc, dacă nu ție?? Și nu știi tot, pentru că nu ai crede. Oricum nu crezi. He waited for her twelve fuckin’ years until she was ready. He lost her again twenty years later. This time to cancer. I don’t mean to scare you. You just look a lot like her. And I hope there’s someone loving you just as much as I loved my wife. 

Mda. Și toate cremele de zahăr ars din lume nu te pot face să uiți o întâlnire ca asta.

sshhh

dar liniștea asta nu e tocmai liniște.e frământare potolită. e dor și senzația aia că tragi aer în piept și nu poți respira. alea câteva secunde imediat după ce te trezești, când îți vine să urli de la atâta niciodată. păcat.

il faut en rire

Am pus o grămadă de cărți pe Kindle și degeaba. Seara tot cu cele 40 de legi adorm, alea scrise pe hârtie.

Noul regulament de la Qc îmi fură 4 puncte. Era de așteptat.

Analizele... beaucoup de merdaj.

Re-smoker of the month. Mda. Exact 8 luni m-a ținut.

Cafelele nocturne cu grandmaster (sună a beaucoup de kinkaj, dar nu e) se repetă o dată la tz ani. Acum m-am prins. De fiecare dată se întâmplă să ma apuc de plâns, de fiecare dată aceeași concluzie: vă e frică și vă dați în cap reciproc din cauza asta.

La toate astea râd. Ca proasta râd, pentru că nu am de ales.



Am trecut de niște bariere. O să trecem și de altele. Încet și cu răbdare.

this 11

karate kid: boss, tu nici nu-ți dai seama cât ești de hot. degeaba te opui. ești. it's the dark force. știu ce zic. true story. și lasă telefonul ăla. you have to be evil. stop being so nice to people.știi ce zic? la-să te-le-fo-nul! you have to show no mercy. etc etc etc

and on and on and on for hours.

---------

dat pantofii jos și mers desculță prin cluj la miezul nopții - check

awkward b-day speech - check

thank god it's over

do that

talk to me. don't fade away. it doesn't help.

dosar, dossier

Așa arată biroul acum, beaoucoup de merdaj. Recunosc că a fost și mai rău. Restul de hârtii sunt pe biroul de la biuro. Dintre toate mai lipsește doar diploma de la tefaq dar nu e cazul de enquietaj, ajunge ea ceeel târziu săptămâna viitoare. Așa a zis madam de la CCF. Pardon, IF. Pinky promise. O cred pe cuvânt. 

Maldărul ăsta de acte și traduceri înseamnă eu. La un moment dat, peste tz săptămâni sau luni, un funcționar kebecos pur-sânge (ha!) o să ridice sictirit din sprânceană și o să deschidă dosarul. Le dossier. Și-atunci să vezi distracție și amuzament. Toate hârtiile astea, adică eu, trebuie să-l convingă pe onor. funcționar kebecos că sunt demnă de provincia/țara lui. Și când mă gândesc la asta îmi vine să râd, să plâng. Adică pe mine nu m-a vrut și nu mă vrea și n-am fost demnă de un singur om, unul singur, el , omul... deci de ce m-ar vrea o ditamai țara?

Mi-e tare dor. În unele zile parcă mai mult, și-atunci mă simt ca un leu în cușcă. Niciodată mai puțin. Chiar dacă nu mai sunt deloc interesantă. Pouff. Direct la gunoi. Fluturii sunt la locul lor. Dar cu unele lucruri înveți să trăiești. Sau mori cu ele de gât, după caz. Eu cui am greșit? Și când? Și cu ce?

hello july

I was given only one life. And almost one third of this life passed by me while I was too busy missing him and feeling guilty and unwanted and let down and trying to mend what had been broken on the inside.

So July, please be good to me this time around.