matematică

Iulie s-a terminat mult prea înfierbântat și degrabă bronzat. Ba chiar mult prea repede și cumva cam fără sens. Deși am zâmbit mult și la cerere. Și m-a aplaudat juma’ de Vamă. Dar asta e altă poveste.

Iulie s-a terminat în 29. Practic 30 nu a existat pentru că l-am dormit toată ziua, un somn pisicesc pe care ahhh, mon dieu! cât l-am așteptat... iar 31 s-a scurs leeeeent și sec ca o înghețată topită.

Iulie s-a terminat în timp ce goneam spre București, spre nimic adică, sau spre mai bine de 2 ore de întârziere (da, unele lucruri nu se schimbă niciodată, CFR je t’aime à la folie!).

Iulie s-a terminat când am închis ochii pe bancheta din spate și mi-am amintit așa, out of the blue, ce mi-a spus big brother atunci. "Do the math. Și atunci ai să vezi. Dacă dă cu plus, atunci mai încearcă, poate merită. Deși amonavi nu cred. Dar dacă e cu minus, fugi! Oricât de tare ar durea acum. Fugi!"