Mie mi-a placut de anul asta

Mi-a placut asa de mult incat parca nu m-as rupe de el inca. Pentru ca la 30 de ani se intampla magie. Si curaj. Si poate un dram de nebunie. Tatuajul, ca sa nu uit niciodata. O demisie care m-a luat prin surprindere si mi-a trantit prima situatie de criza. Ultima dimineata din Vama, cu planurile altcuiva, in care incepusem sa nu mai cred. Un Fagaras regasit cam tarziu, un acasa care nu mai e al meu si pe care a trebuit sa-l vizitez la modul foarte turistic ca sa nu mai tanjesc dupa el. Bomboanele cu menta si cu eucalipt si cu miere. "Domnisoara, esti faina! Tare faina! Dar esti cam trista!" Lovely borough of Marasti where the cool people live. Un buchet vesel de lalele rosii invelite in ziar. Un miedordetine si restul cred ca e history in the making. Stolurile de fluturi. Acvariul cu rechini. Biletele la DepeshMod si Roger Waters. Ochelarii de soare, la bine si la rau. Some level of fearlessness. Razboaiele mai mari sau mai mici pe care le port in fiecare zi. Unghii colorate. Grandmaster si multa suferinta si dragoste si putere. Gara de Nord, cu bucuriile si mini-dramele ei. O vedere si o scrisoare venite impreuna all the way from the land of plenty. Niciodata nu e prea tarziu. Mult curaj, adunat nu stiu de unde, de a spune aproape tot ce era de spus. Cam multe nopti planse si nedormite. Cana cu reni, apoi cana cu fericire. Sentimentul ca asa ne-a fost scris sa fim, chiar daca suntem orbi, chiar daca nu ne incumetam sa ne luam inimile-n dinti, chiar daca nu o sa luptam pentru asta. A fost un an dintre cei care se intampla o singura data in viata. Stiu exact ce ma asteapta in continuare dar imi asum caderea aia cu tot dragul din lume.

Azi

Cel mai tare mi-e dor să aud cum mă întreabă serios și cald "Ce mai faci, gândac?"

expect nothing

Because expecting nothing leaves just enough room for anything.

baby

În loc să mă tot joc cu cheile, în loc să mă uit aiurea pe pereţi, în loc să scrâşnesc din dinţi te-aş lua în braţe aşa cum ai face şi tu şi ţi-aş spune că ce a fost cel mai rău a trecut, că o să fie bine, că se poate, că vă iubesc la pachet şi necondiţionat, şi pe tine şi pe littlemaster. Îmi dai hârtiile şi îmi explici rapid ce e de făcut mai departe. Mă cutremur când văd câtă oboseală s-a adunat şi câtă suferinţă Te-aş lua în braţe încă o dată. Orice om, oricât ar fi de puternic, are nevoie de o îmbrăţişare. 

Later edit:   Baby. Îţi mulţumesc pentru braţele deschise larg către mine, pentru obrazul lipit de al meu, pentru lecţia de curaj şi de iubire. Îţi mulţumesc că îmi dechizi ochii şi mă împingi părinteşte să accept ceva ce de fapt mi-e foarte clar.

e timp

Baby, tu eşti ca un vulcan ţinut sub control, numai Dumnezeu ştie cum. Eşti aşa de tânără ... Mai aşteaptă, bucură-te întâi de tine. Este timp şi pentru iertat, şi pentru uitat. Tu ştii că nu te mint.

Hai să găsim un film ieftin. Hai să nu gândim.

E 1 decembrie, au trecut mai bine de şase luni. Stăm faţă în faţă. A lady never cries in public. Exagerez, asta mi-e limpede până şi mie. Dar ştiu că GM are dreptate. Şi ştiu că ar vrea să mă ajute dar acum e complet neputincios. Mi-e şi milă de el, aşa că îmi promit că e ultima dată când discutăm despre asta.

N-am uitat, nu e adevărat. Pur şi simplu, nu ştiu exact când, am încetat să mai car pietrele astea după mine.

Şi nu a fost nevoie nici să ajung până azi să-mi fac ordine în cap şi în suflet, să încerc să înţeleg, să nu mă mai lupt. Îmi asum tot ce simt, tot ce trăiesc, toate zâmbetele aiurea pe care tu nu le vezi acum şi toată nesiguranţa şi frica de care nu am reuşit să scap. N-am fost destul de bună, frumoasă, deşteaptă, puternică pentru un om care avea deja un plan şi îşi dorea mai mult pentru el. E simplu. Nimic de condamnat, fiecare are priorităţile lui.

Zidul ăla eu l-am ridicat. Tot eu îl dau jos, piatră cu piatră. Câteodată simt că mă sufoc şi atunci merg să mă plimb pe străzi, adun kilometri întregi. Sau dorm puţin şi prost, cum s-a întâmplat şi în noaptea asta. Nu mai refuz să comunic, cum am făcut data trecută, ba chiar mă bucur să te aud râzând, să ştiu că ţi-e bine. Mi-e foarte clar că mai devreme sau mai târziu n-o să mai rămână nimic de spus şi o să ne întoarcem la ce eram fiecare.  

Je ne suis pas ici

Exersăm franceza la malul mării. Aşa, la mişto. Şi punem la cale un plan. Tot la mişto.

Băiatul cu Nopţile de Vamă e pe aici, îl văd plimbându-se pe lângă taraba cu cercei, lent şi parcă fără rost şi un peu triste, un peu nostalgique. Nopţile de Vamă nu mai sunt ce-au fost.

Vamaioţii au procreat şi se plimbă cu cărucioarele şi their little bundles of joy aici, pe tărâmul pierzaniei. Unii ca nişte fantome, alţii cu ochii aprinşi de viaţă. A lor sau a altora.

It is what it is. It shouldn't be this way.

07:04 am today

A wake up call text from the other side of the world and my genuine, helpless, sleepy smile.

It is what it is. It shouldn’t be this way.

But you were right, Mr. Rushdie. “Our lives disconnect and reconnect, we move on, and later we may again touch one another, again bounce away.”

îmi place

Mirosul de metal-plastic-detergent-hârtie-de-ziar-sodă-săpun-de-rufe. L-am regăsit azi căutând forme pentru brioşe într-un magazin cu de toate din the lovely borough of Mărăşti, where the cool people live. Cumva mi-a adus aminte de mirosul de la cooperativa din satul bunicilor, unde chiar găseai de toate, de la cremă de ghete şi halva până la târnăcoape şi batiste.. 

Îmi place să mănânc piersici-cu-brânză-de-vaci-şi-atât la masa de prânz. Atât de mult încât aş fi în stare să mănânc combinaţia asta zi de zi, la nesfârşit. Şi limonada cu ghimbir şi miere îmi place, aia făcută de mine cu apă de la robinet.

Şi-mi mai place să am timp pentru mine, eu cu eu. Dacă asta e o formă de egoism, atunci da, cu mâna pe inimă declar că sunt o e-go-is-tă! Recunosc că de curând am amânat o întâlnire cu o oră jumate doar ca să am timp să zac la soare la o terasă din urbea aproape-natală, să-mi asum sentimentul acut de dezrădăcinare, să-l las să mă macine câteva minute, să mă uit în jur după figuri cunoscute şi să nu disting decât  un cerşetor şi apoi să beau cea-mai-bună-cafea-cu-lapte şi să mai citesc din cea-mai-plictisitoare-carte. Domnule Rushdie, nu m-aţi convins!

Îmi place când redescopăr un ceva-cineva ce mi-a plăcut demult, într-o altă viaţă.

am ajuns

Linişte, miros de oraş prăfuit şi un soare blând ca o pisică bătrână. Aici mereu toamna parcă vine mai repede. M-am întors acasă după atâta vreme.

I have introduced myself. You have introduced yourself. This is a very good conversation.

Măsor holul în linie dreaptă de la un perete la celălalt cu pași mici și egali, nici mai repezi și nici mai lenți. Încerc să fac un calcul rapid în minte în timp ce el îmi povestește nimicuri comprimate în fraze scurte. Răspund la întrebări, sunt diplomată, nu torn acid, râd, întreb la rândul meu aceleași nimicuri pentru că așa e politicos. Și mă mir cât de firesc mi se pare totul și cât de aproape îmi sună vocea aia (între timp rezolv și calculul, au trecut cinci ani sau poate au trecut doar patru, dar cu totul se adună exact șapte). Printre toate astea aud un mi-e dor de tine spus ca pe o mântuire. Nu știu ce să spun. Și atunci râd iar. Dar conștientizez că pentru un om care cu greu își verbalizează trăirile, ăsta trebuie să fi fost un moment nu tocmai ușor. Mă opresc în fața oglinzii și rămân acolo minute întregi studiindu-mi șoldurile și buzele. How would you like me now? Îmi vorbește despre planuri de viitor, casă, copii și o viață liniștită in the land of plenty. Râd. Moderate degree of awkwardness. Încerc să-mi amintesc ultima dată când eu și el. Eroare. Îmi vin în minte totuși câteva imagini aranjate alandala în timp, uite că p-astea nu le-am uitat. Le iau pe toate cum vin, nu le analizez, nu le judec, nu caut explicații. All that has been done before. Poate, poate ar trebui să-i mulțumesc. La urma urmei în orice rău există un bine. Și a trecut atât de mult timp încât îmi pare că nu noi am trăit povestea aia ci cu totul alți oameni, care nici măcar n-au existat.

Twinkle twinkle little star, how I wonder

Ce să fie furnicătura asta ne-mai-po-me-ni-tă din suflet și din vârfurile degetelor? Oare am iertat omul care a trimis-o către mine? Și cum anume și când s-a întâmplat? De-a lungul ultimilor ani, să tot fie vreo trei-patru, de atunci am toooot iertat puțin câte puțin până am ajuns aici? Ba fumând câte o țigară și blestemând împreună viața de corporație, ba evitându-ne luni întregi pentru că ne era clar că nu avem ce să ne spunem, ba eu așteptând un umăr din partea cealaltă ca de la un om care mă cunoaște așaaaa de bine și știe precis ce și cum, ba tot eu fugind de umărul care...

Sau ne-am iertat pe rând pentru că la un moment dat ne-am adus aminte cum era să:

avem șaișpe ani și no clue what to do about it except for making plans for when we’re grown ups

ne facem cadouri de ziua mea și a ta, chestii-prostii-fleacuri dar tot mai port inelul ăla pentru că-mi aduce aminte și tu te bucuri când îl vezi

ascultăm muzici dubioase ca să fim cool și dark și să ne integrăm în gașcă

evadăm în vacanțe în locul ăla care pe atunci era fain și cred că și acum mai e deși tu zici că nu

râdem de pisicul tău sperios și tembel și-l ascultăm pe Lenny la tine pe covor și ne imaginăm peste vreo zece ani lucrând la aceeași multinațională, ce fain sună multinațională!

Mda, mă bucură renunțarea asta la încrâncenare. 

matematică

Iulie s-a terminat mult prea înfierbântat și degrabă bronzat. Ba chiar mult prea repede și cumva cam fără sens. Deși am zâmbit mult și la cerere. Și m-a aplaudat juma’ de Vamă. Dar asta e altă poveste.

Iulie s-a terminat în 29. Practic 30 nu a existat pentru că l-am dormit toată ziua, un somn pisicesc pe care ahhh, mon dieu! cât l-am așteptat... iar 31 s-a scurs leeeeent și sec ca o înghețată topită.

Iulie s-a terminat în timp ce goneam spre București, spre nimic adică, sau spre mai bine de 2 ore de întârziere (da, unele lucruri nu se schimbă niciodată, CFR je t’aime à la folie!).

Iulie s-a terminat când am închis ochii pe bancheta din spate și mi-am amintit așa, out of the blue, ce mi-a spus big brother atunci. "Do the math. Și atunci ai să vezi. Dacă dă cu plus, atunci mai încearcă, poate merită. Deși amonavi nu cred. Dar dacă e cu minus, fugi! Oricât de tare ar durea acum. Fugi!"

Dear Android

I think I'm starting to like you. A lot.

(about that mountain)

Sau extrem de puţin despre nişte mici eşecuri.

Am crezut că vremurile şi abordările s-au mai schimbat, dar nu. Vrei-nu-vrei-mori-cu-agentul-imobiliar-de-gât. Sau agenta, după caz. În timp ce funcţionara îţi zâmbeşte superior de după ghişeul băncii. Domnul este...? Cum adică nu? A, păi nu se poate...eventual dacă vă căsătoriţi anul ăsta.Şi reveniţi la anul. Kodak smile. (Ta mère, vache!!)

Şi am mai crezut că fiind eu aşa de fearless leader, aşa de stăpână pe mine şi pe ce ştiu şi simt şi vreau... am crezut că am lăsat în urmă o poveste. Când de fapt n-am făcut decât să dau jos un plasture de pe o rană veche, dureroasă şi nevindecată încă. Dar e bine! E bine! Pentru că pot să mă uit în oglindă (oricât de clişeu e asta cu uitatul la sine sau introspecţia în oglindă) şi să-mi spun că am făcut tot ce-mi stătea în puteri, pot să mă mint şi să cred că l-am şi m-am iertat pentru că ne-a lipsit curajul.

So no, I can't be that mountain.

# 11

Ăsta e un semn de normalitate. Pisi... să știi. Da. Și te face să te simți om. Nu robot. E normal să simți cum arde carnea pe tine. De neputință mai ales. Și de dor și de toate lucrurile pe care nu poți să le spui și să le faci. It’s not ok to compare people, but it’s ok if you don’t want to settle for less. Hell, it’s brilliant if you don’t want to settle for less! Așa e. Mai fuți un breton, mai trântești un tatuaj, mai faci pe nebuna... Just stay true to yourself.

# 10

Être mieux, que le monde nous laisse un peu d’air.

# 9

você vem, você vai 

# 8

just nod if you can hear me


pentru că tot se poartă regăsirile, reuniunile, rememorările, rezolvările, reîmbrăţişările, reiertările

# 7

there is love in your body but you can't get it out, it gets stuck in your head, won't come out of your mouth

# 6

lost in the moment the day that the music stopped and I do remember you 


I am not afraid I am not afraid I am not afraid

# 5

cease fire! cease fire!

# 4

și programatorii e oameni

# 3

And these are the days 
When we look for something other




I'd wrap myself in gold and wear that bloody see thru dress for this.

# 2

e: look look, you have your own festival, fearless one!
me: I'd rather have candy 

# 1

July kicked off with some serious lip biting.
Just as I thought.

vasarely și o mini-revelație

La Cluj o înghețată la cornet costă cât un bilet cu preț întreg la Muzeul de Artă. Unde, à propos, până pe 3 iulie e o expoziție temporară cu lucrări de Vasarely.

Nu m-a atras niciodată ideea de Op-art, e prea trippy pentru mine, dar azi am stat minute bune în fața fiecărui tablou, cu ochii mijiți și mâinile înfipte în buzunarele de la blugi. Poziția wow! adică. 

Toată nebunia aia de culori și cuburi și cercuri e perfecțiune, e manie. Nici măcar un pas greșit, nimic. Și eu exact asta căutam, o tușă trasă aiurea, un tremur.Pentru că asta fac și cu oamenii. Le caut defectele în loc să mă bucur de ei așa cum sunt.

bloomsday

"[...] and first I put my arms around him yes and drew him down to me so he could feel my breasts all perfume yes and his heart was going like mad and yes I said yes I will Yes."

înainte, între, după

După aproape 4 ani încă mai încap în metal-tricou.

Semn bun.

Metallica încă mă iubește.

Dar între timp Surrender a capitulat și e de-acum bărbat însurat, la casa lui, como Dios manda.

Maier a ajuns critic de film, profu’ cool agățat de-un notebook, jurat la TIFF și pe la alte comitete și comiții cinefile.

Iar el, cel mai bun om din lume și cel mai modest, nu mai e.

Mda...

I couldn't be that mountain

send out for whiskey, baby, send out for gin

Please

Oh lords of real estate, please don't fuck with my brain, time and money and make it a smooth process!

And since we're at it, oh lords of ever-complicated human interaction, please don't let me fall back again!

mă zaharisesc toată

E drept că am mai trecut vag prin asta și știu cum e, știu că teoria bate practica, știu că există statistici concludente și simt greutatea și bucuria fiecărui milimetru de drum. Știu și că o să-mi pierd capul și-apoi o să mă apuce frica de mine. Și o să dau înapoi, o să mă cutremur și o să fug și sigur o să găsesc altceva de făcut, alt vis de visat. Dar ziua aia e departe. Acum e frumos și confortabil, e cu luminile orașului, cu un iunie care vine nerăbdător și vesel. E așa, ca un buchet de lalele roșii rânduite într-o vază improvizată dintr-o cană.

scar tissues

Today I was a man. The brave kind. The terrified kind.

I was a scavenger, I was a rapist to my emotions, a judge to my decisions and a soothing teller of my walls.

I was a gentle forgiver.

Then I got back to being a woman. A revelation. A kindness.A happiness.

It is well with my soul. Chiar dacă am văzut asta scris pe undeva. Pe Pinterest. Așa e, pinky promise.

Mie nu-mi place să scriu. Dar îmi place să râd. Și să port tocuri. Și fuste.

Nu-mi plac oamenii care se plâng. De-aia multă vreme nu mi-a plăcut nici de mine.

Dar divagăm.

Dacă nu e scris, măcar muzică să fie.

Fug la o felie de tort.

Life is pretty!

word of advice

never, never mess up with a pregnant woman!
just in case..