Prea mulţi oameni oribil de mulţi traşi la xerox nu fotocopiaţi cu prea mult junk food şi prea multe laptoape agăţate de ei.
Prea multe badge-uri nu ecusoane atârnând de prea multe gâturi unele cu piele albă altele cu piele măslinie cam prea multe.
Prea multe parole de creat de ţinut minte de folosit de uitat de recuperat de înlocuit.
Prea multe lucruri începute deodată cu prea multă bătaie de cap oricum ceva o să se ducă naibii că doar nu poţi să dai randament de zece părţi deodată şi să dormi nopţile alea zece ore de somn care de fapt sunt patru sau cinci.
Prea multă muzică de ascultat da când să mai faci un playlist sănătos dacă timp cu adevărat liber egal timpu de somn prea multe cărţi începute romanul chinezesc e plin de flashuri mă plictiseşte.
Prea multe discuţii aşa de dragu' de a discuta două trei prostii la telefon când e limpede că numa' aruncăm cuvinte e mai comod aşa sau să ne ţinem de mână la concert cum ar fi dacă aş veni la capitală aş suna la uşă uite-mă am venit kodak moment mai bine nu s-ar duce dracului tot şi da sigur ar fi la fel cu mine aici şi nu ştii că mi-e groază şi frică de Bucureşti de când stăteam pe o jumate de bancă din curtea spitalului aşteptam să iasă tata de la terapie intensivă şi era ninsoarea aia de puf de plopi fix ca simfonia pe care o auzeam numai la mine în cap mi se lipeau pufii ăia de faţă mă uitam la mama cum plânge şi nu eram acolo.
