February 28, 2013

de ce nu mai zâmbește fearless leader



păi fearless leader e prea ocupată să-și muște buza de jos. according to sources across her desk. până la sânge. fără să simtă. pentru că durerea asta nu doare.

și să se ia la trântă cu matematica și să schimbe ceva. și să-și repete la fiecare 5 minute I can do this, I have to do this, I’m better than you.  sau  damn you? enfin, ceva în engleză.

și să caute somn ca să umple golurile dintre două dimineți. asta e cel mai greu. dar nu imposibil.

să repare ce mai poate fi reparat. până nu e prea târziu, deși niciodată nu e. să depună declarațiile la administrația financiară. cu întârziere și cu amenzi crâncene, pentru că a uitat că are responsabilități de om mare. a uitat.

pentru că aseară s-a oprit la jumătatea unui cuvânt. ăsta e podul cu bujori! știi? e podul cu bujori! și omul de lângă ea n-a știut și i-a zis sec că e podul mare de peste someș. 

de-aia nu mai zâmbește fearless leader.



February 19, 2013

eu ce fel de om sunt?




M-am spălat întâi pe mine. Apoi cănile, paharele, hainele, așternuturile. Și prosoapele, de două ori. Cred că n-a mai rămas nicio urmă. În afară de niște cuvinte rămase în cap și niște amprente de dinți pe piele. Și acolo pielea s-a făcut întâi aproape dureroasă, apoi albastră, apoi mov, apoi galbenă. Trece și asta. Numai că lumea toată s-a oprit în loc, chiar dacă oamenii se mișcă și vorbesc și râd și îmi spun lucruri drăguțe. Sunt politicoasă, deci răspund cu drăgălășenie multă. Chiar dacă. Noroc că.

Everyone deserves to be happy.

Eu sunt un om rău? Eu sunt un om urât? Sunt un om stricat? Invizibil? Adică eu nu merit?



February 10, 2013

februarie ăsta



Dacă mă ridic pe vârfuri îți ajung până la gât. Până la scobitura aia caldă care se cere pupată și dezmierdată. Și dacă mai rămân tot așa, pe vârfuri, mâna ta se plimbă fără grabă pe spatele meu, de jos în sus și înapoi. Aproape la fel cum mâna ta a trecut peste phoenix. Da. Și sunt încă în pijamalele mele desperecheate și hainele tale sunt reci. Și e frumos să-mi aduc aminte cum ești tu, că ești aici. Că așa ar fi trebuit să fie. E februarie. Ninge. Ieri am făcut biscuiți cu migdale. Ieri a fost cea mai frumoasă seară. Azi a fost cea mai frumoasă dimineață.