24.11

Obladi, oblada
Let us dare write better stories for ourselves.

21.11

Familia e atunci când

Omul care și-a vegheat ore întregi copilul mort pe marginea unui drum mai găsește putere să te sune, să te întrebe "tu ce mai faci, gândac? te așteptăm de sărbători pe la noi?"

Sau când îl suni pe Big Brother de ziua lui și să povestiți calm și pe îndelete despre cărți de colorat, ambreiaj, Ciopârțilă, emigrare, cavit, să faci cumva să scanezi pozele alea multe de când eram io mic și tu nu erai deloc și să mi le trimiți și mie sau poate le aduci cu tine când vii aici.

Sau când te "pupă mama". Sau când "crezi că poți să îmi trimiți rapid azi (!) cavită de la fabrica de cavită din România? aici s-a stricat fabrica".



Fericirea e atunci când

*Bruhahaha*



Realitatea te lovește atunci când

Îi urmărești mișcările rockstarului, te uiți fix în ochii lui când îți explică niște algoritmi pe care nu i-ai prea folosit cum trebuia și îți dai seama că ochii ăia care se fac mici când zâmbește nu se vor uita niciodată la tine. Niciodată. Pentru că de fapt nu ieși în evidență cu nimic, pentru că nu ești 90-60-90 și nu te îmbraci nici elegant și nici cool, nici extraordinar de frumoasă nu ești și nici măcar deșteaptă puțin peste medie si te mai și încrunți mereu și s-a adunat mult balast pe care îl cari după tine și habar n-ai cum să maschezi toate astea.



Frica de tine e atunci când

Ajungi de nerecunoscut, ajungi la limită și începi să ai tot felul de reacții dubioase care te sperie. Față de tine și față de alții.



Liniștea vine probabil atunci când

Știi că nu mai are rost să lupți, nici cu el, omul care, și nici cu tine. Când te uiți în urmă și vezi că adevărul a fost de fapt altul, mizeriile altora sunt prea multe și prea de neînțeles. Și atunci spui stop.