Dragă familie extinsă de factură grecească,
Îți mulțumesc că exiști și că mai dai un semn de viață cu ocazia. Știu că e greu și știu cum stă treaba cu nodurile în gât. Îți mulțumesc că în general ești o familie normală, unită, fără prea multe psihoșaguri în cap, iubitoare atât cât trebuie. Îți mulțumesc că mi-ai păstrat un petec de pământ acolo în grădină, unde sper să ajung să plantez două-trei buruieni înainte să plec de tot. Așa cum am promis Bițului.
Viața cu familie. Nu-i rău.
