În loc să mă tot joc cu cheile, în loc să mă uit aiurea pe pereţi, în loc să scrâşnesc din dinţi te-aş lua în braţe aşa cum ai face şi tu şi ţi-aş spune că ce a fost cel mai rău a trecut, că o să fie bine, că se poate, că vă iubesc la pachet şi necondiţionat, şi pe tine şi pe littlemaster. Îmi dai hârtiile şi îmi explici rapid ce e de făcut mai departe. Mă cutremur când văd câtă oboseală s-a adunat şi câtă suferinţă Te-aş lua în braţe încă o dată. Orice om, oricât ar fi de puternic, are nevoie de o îmbrăţişare.
Later edit: Baby. Îţi mulţumesc pentru braţele deschise larg către mine, pentru obrazul lipit de al meu, pentru lecţia de curaj şi de iubire. Îţi mulţumesc că îmi dechizi ochii şi mă împingi părinteşte să accept ceva ce de fapt mi-e foarte clar.
Baby, tu eşti ca un vulcan ţinut sub control, numai
Dumnezeu ştie cum. Eşti aşa de tânără ... Mai aşteaptă, bucură-te întâi de tine.
Este timp şi pentru iertat, şi pentru uitat. Tu ştii că nu te mint.
Hai să găsim un film ieftin. Hai să nu gândim.
E 1 decembrie, au trecut
mai bine de şase luni. Stăm faţă în faţă. A
lady never cries in public. Exagerez, asta mi-e limpede până şi mie. Dar
ştiu că GM are dreptate. Şi ştiu că ar vrea să mă ajute dar acum e complet neputincios. Mi-e şi milă
de el, aşa că îmi promit că e ultima dată când discutăm despre asta.
N-am uitat, nu e
adevărat. Pur şi simplu, nu ştiu exact când, am încetat să mai car pietrele astea
după mine.
Şi nu a fost nevoie
nici să ajung până azi să-mi fac ordine
în cap şi în suflet, să încerc să înţeleg, să nu mă mai lupt. Îmi asum tot ce
simt, tot ce trăiesc, toate zâmbetele aiurea pe care tu nu le vezi acum şi toată
nesiguranţa şi frica de care nu am reuşit să scap. N-am fost destul de bună,
frumoasă, deşteaptă, puternică pentru un om care avea deja un plan şi îşi dorea
mai mult pentru el. E simplu. Nimic de condamnat, fiecare are priorităţile lui.
Zidul ăla eu l-am
ridicat. Tot eu îl dau jos, piatră cu piatră. Câteodată simt că mă sufoc şi atunci
merg să mă plimb pe străzi, adun kilometri întregi. Sau dorm puţin şi prost,
cum s-a întâmplat şi în noaptea asta. Nu mai refuz să comunic, cum am făcut
data trecută, ba chiar mă bucur să te aud râzând, să ştiu că ţi-e bine. Mi-e foarte
clar că mai devreme sau mai târziu n-o să mai rămână nimic de spus şi o să ne
întoarcem la ce eram fiecare.
Exersăm franceza la malul mării. Aşa, la mişto. Şi punem la cale un plan. Tot la mişto.
Băiatul cu Nopţile de Vamă e pe aici, îl văd plimbându-se pe lângă taraba cu cercei, lent şi parcă fără rost şi un peu triste, un peu nostalgique. Nopţile de Vamă nu mai sunt ce-au fost.
Vamaioţii au procreat şi se plimbă cu cărucioarele şi their little bundles of joy aici, pe tărâmul pierzaniei. Unii ca nişte fantome, alţii cu ochii aprinşi de viaţă. A lor sau a altora.
