21.08

Cam totul se reduce la timp acum. Timpul ăla care a mai rămas. Care mi-a mai rămas. 24 de zile cu totul. Și multe boarfe de aranjat în bagaje.

Îmi tot repet, poate-poate îmi intră în cap, că asta e ce mi-am dorit, că m-am jurat că o să plec, că o să fie bine, că de asta am nevoie, că-s o norocoasă de am cerut și primit șansa asta să mă joc de-a phoenixul.

Dar e greu. E cumplit. Doare fiecare zi care se scurge. Și nu pot să nu mă gândesc cum viața ne dă șanse cu repetiție și noi nu știm ce să facem cu ele. Sau ne e frică. Sau preferăm să închidem ochii și să așteptăm să treacă. Șansele, viața.

E greu. Dar nu renunț. Nu de data asta.

Aștept un arici. A promis.

23.07

Balayage. Sigur o să-mi pară rău după aia. Sau poate nu?

Mutaj. Oh boy, oh boy, parcă nu mai am stare!

Vizaj. Cu panicaj și beaucoup de înfuriaj. Oare și eu tot așa o să ajung?

Stresaj cu lacrimaj la cooperativă. Se reolvă o situație dar nu-i nimic, imediat găsim altceva de care să ne plângem și să bitchaj..

Clacaj.

Între timp viața continuă să fie în altă parte.

22.02

Record personal: plecat de la birou la 10 pm. Bun așa. Sclavie modernă. Bleacs. Să nu uit să mai șterg praful din când în când. 

10.08

The Good:

 

- The much-needed boars bristle brush - pentru că "perie pentru păr cu păr de mistreț" sună dubios și deja am primit un discurs înlăcrimat despre cât de tare a suferit bietul animal - noroc că-s zen cu forța și nu am ripostat. Încă. Deci am păr frumos, cel mai frumos și mai sănătos. Mulțumiri mistrețului.

 

-  Anarhistul ăla mic și dezertor: "You're a good person" sau "Come to New York - I'll give you an amazing recommendation anywhere. I'll write an essay for you - no joke. You're an amazing writer". Încep să îi explic că nu se poate măi Felipe, I'll have to marry rich first hahahahaha dar ce bine e să-ți gâdile cineva orgoliul...

 

- Copkilul la daycare graduation (p-ăștia de mici îi învață să gradueze) ciripește frumos Oh Kaaanaadaaahh și încă ceva în franceză sau poloneză și seamănă cu taxu când se încruntă și cu mama lui când zâmbește cu toți dinții. Topitor!

 

- Un fel de liniște, un fel de somn, o eliberare care a venit exact când nu mai vedeam nici o ieșire. Thanks, Pushu.

 

- Flori de spin - and if our stories intertwined would have a soundtrack, it would be this one.

 

 

The Bad:

 

- Still drifting, still lost. Câteodată, în continuare adică, mi se face atât de dor încât trec peste toate și trimit un semn. Să știe. Degeaba.

 

- Povestea tatuajului, povestea adevărată pe care acum o știu doi oameni - eu și el, omul care. Degeaba.

 

- Everybody lies.

 

- Oare mai sunt oameni pe lumea asta care se tem de sfârșiturile de săptămână? Sundays are mourning days for all I care. Îhî.

 

- O discuție pe care o tot amân, de care mă tot ascund. Nici nu știu ce să zic, de unde s-o apuc. Pur și simplu n-a fost bine, nu poate să fie.

 

- Niște panică. Multă panică.

 

- Tot cred că e de ajuns să iubești un om no matter what ca să-l faci să fie bine. Asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu acțiunile lui.

 

The Ugly:

 

- Imaginile pe care le revăd în minte de fiecare dată, care se transformă în balauri. Pe astea nu pot să le pun în sertare și să arunc cheia. Nu mi le pot scoate din cap. Cum poți să faci așa ceva?

 

- Au americanii o vorbă: I dont buy that. Nu cred. N-a îndreptat nimic. Și e sfâșietor să stai pe margine și să nu poți face nimic. E nevoie de mult curaj și hotărâre să schimbi o situație de genul ăsta în care te-ai afundat singur, cu bună știință, pentru atât de mult timp.

Re: 28.06

Cum zicea Kidi pe undeva azi: "nu suntem acolo ca să ne iubim unii pe alții, ci să facem business".
Cred că și pe ea am încercat să o salvez cu forța cândva.
Sau de fapt nu am încercat destul de mult. Sau deloc. Cine mai știe...

Sau MM: "we are not lovers, we are not romantics, we are here to serve you".

28.06

Trust your Phoenix.

22.06

Ce faci după o noapte în care ai ajuns aproape de sfârşit, după o săptămână de coşmar?

Mergi în cimitir. Socializezi cu căţeii, cu paznicul. Freci cu şmirghel crucea de pe mormânt. Vorbeşti nimicuri cu prietena ta care parcă e în transă şi nu conştientizează că o să-şi îngroape un părinte. Îi spui că e mai bine aşa, că o să fie bine. Îi spui că totul e minunat când te întreabă de cearcăne. Torni diluant în vopsea, amesteci, vopseşti, te umpli de negru, râzi ca toanta. La întoarcere socializezi iar cu paznicul, "Domnişoară, se vede că lucraţi în străinătate, aveţi atitudine de străinătate". O fi ştiind el ceva, dar nu tot.

Apoi cumperi două prăjituri, spui un soi de rugăciune în gând şi te pregăteşti de saltul ăla în gol. O să fie bine. Trebuie să fie bine.

02.06

Niște crize, unele mai mari, altele mai mici, dar tot crize. Cumva o să mă strecor printre ele. Problem is că nu știu cum. Acasă, la cooperativă, la mine în cap, dar mai ales la alții în cap. Emotional rollercoaster. Mi-e/ne e prea, prea frică de schimbare.

Printre toate astea niște RRRrrr și niște văzut ochi în ochi și zâmbet în zâmbet - noroc cu tehnologia - și parcă ceva mai puțină încrâncenare. Dar tot nu e bine, tot e dor și tot sunt secunde bune în care parcă nu pot respira. Ce brusc și ce antipatic s-a terminat viața asta a mea...

Are Madonna un cântec. Please do.

Hello, June!

19.05

(apare pe trei sferturi de monitor) Eu vreau să-mi spui ce căciulă port eu! Te rog.

Ăăăă... pff.. ăăăăă... elf? Elf! Porți căciulă de elf! Tiiiii ce frumos îți stă cu căciulă de elf! 

(îi șoptește lu tacsu la ureche) Veve nu e chiar așa de prafțăndări cum credeam. A ghicit!

(stă îmbufnat pe un colț de fotoliu, în timp ce eu și tacsu purtăm discuții savante laptop-to-laptop despre nimic)

Christian, de ce ești supărat?

(își încrucișează brațele pe piept și se încruntă) Pentru că eu vreau!

Ce vrei?

Eu vreau să joci tenis cu mine!

Dar eu nu știu să joc tenis la fel de bine ca tine.

Eu vreau să stai cu mine pe teren. Cristi și prăpă sunt părinți și trebuie să stea pe albastru unde stau părinții. Eu vreau să joci tenis cu mine, să fim un copil și o mătușă.

unexplained technical issues; swollen lip; emotional rollercoaster; obsedată și nebună; un pui de pin de la GM pe care îl voi planta la toamnă sau măcar așa a promis; încercat să fie bine pentru toți; entorsă mama dar eu departe și degeaba deci panică și draci; mâțul prietenos de pe casa scării; haine cu două numere mai mici - chestie care deja nu mai e amuzantă ci începe să mă îngrijoreze; N. sunat suspect de des și-mi aduce aminte de vocea lui tata - poate pentru că-s frați; alergat și nu prea pentru că ploaie; ascultat bulșiturile tuturor și din nou încercat să fie bine pentru toată lumea; un an de la DM, ce repede a trecut și ce încet; ce bine ar fi dacă n-aș mai fi deloc. miidor.

04.05

Ce pentru mine e dragoste și curaj, pentru altul e obsesie și nebunie. Deci sunt obsedată și nebună. Cu valențe de SF. Că tot e May 4. 

Pentru că altul se scaldă în apa călduță a recreaționalelor. Și a ipocrizeniei. Și a hai să ne batem joc de suflete de oameni. Trebuie să fie mi-nu-nat să poți face asta la fel de firesc ca spălatul pe dinți. Hm. Ăsta nu e el. Dar eu alte ziduri nu mai ridic. Pentru ce să mă mai apăr dacă răul deja a fost făcut? Doar sunt obsedată și nebună. Pot doar să-l iubesc în continuare.

Eu vreau să fiu un om bun în relațiile cu ceilalți. Poate e o mantră proastă, dar eu vreau să fiu un om bun. Cu toate greșelile pe care le-am făcut, plus toate alea inevitabile viitoare. Chiar dacă am venit pe lume cu bonus de mișcurici și psihoșaguri . Eu cred în efectul de bumerang. Cred că dacă faci bine ți se răspunde cu bine. Și dacă primești niște șuturi în fund e doar pentru că la un moment dat în trecut ai făcut ceva rău. Cred în toate la timpul lor, deși încă învăț cum stă treaba cu răbdare și tutun. E o logică simplistă, dar în linii mari funcționează.

Nu știu câți îmi înțeleg mecanismele de apărare. Sau câți le percep ca fiind mecanisme de apărare. O singură dată am încercat să le explic – lui, omului, pentru că era direct vizat – și degeaba. Enfin. 

**

Câteodată râd de-adevăratelea. În hohote. Cică îmi sclipesc ochii atunci. Radiez. Ca pe vremuri. Bun așa.

**

Înfricoșător momentul ăla în care realizezi că modelul de copil malefic există de fapt în realitate, nu numai în filmele de groază. Și mai înfricoșător când vezi cum își savurează victoria. Cu întuneric de drac în ochi. Prea mult teatru încă de pe acum. Pe de altă parte Milan molfăie fericit un colț de păturică sau de wrap, ocazional și câte o șuviță din părul meu. Cică îi plac brunetele. I-am cântat, ne-am jucat cu degețelele, mi-a zâmbit și a tras un pârț de atâta fericire. Nu-i rău pentru un pui de om de două luni. Bundle of evil vs. bundle of joy.

**

Lavandă. Și acolo, și aici. Cam în același timp. Draci și neputință, doar aici.

**

Poate ar fi fost bine să mă mobilizez pentru un live Peter Gabriel. Digging in the Dirt. Pentru că spune tot.

11.04

Încă mai găsesc cioburi de sticlă, minuscule, în geantă, în baie, pe covorașul din fața ușii, cred că și pe la birou am dus câteva. În rest no stress, no nada, act like it didn't happen. Easy peasy, nu ca data trecută. Dar nu pot să trec peste secundele alea de furie amestecată cu greață când mi-am dat seama că nu la binele meu mă gândeam. Ci la binele omului care m-a redus la zero zilch nada. Mda. Să-i fie lui bine. Ironically enough he was doing just fine right in the Aloha state. N-a mai fost Nitin să mă întrebe "Fera, you ok?" - n-am înțeles niciodată de ce indienii nu-l pot pronunța pe V como Dios manda - și n-a mai fost nici grupul de suport cu shoturi dubioase și Mi artistul urlând de la microfon Veeeera asta e pentru tineeeeee!. Vera cu V.  A rush of blood. Chiar, unde i-am dispărut pe oamenii ăia? 

03. 04

Upsss. Empatia mea - câteodată dusă la extrem - aduce altora monstruleți simpatici şi uşor panicarzi.

Merci bien, Georges!   :)

21.03

Cuba, Varadero. Je veux. Patience, patience.

Flu buddies. Seriously?

02.03

* Într-o zi am citit tot ce se putea despre Interferon, schema de tratament, reacții adverse, costurile imense, rata de succes și calitatea vieții de după încheierea tratamentului. Pentru că până de curând habar n-aveam despre toate astea. Și m-am îngrozit. Un fel de chimioterapie mai prietenoasă. Ok, m-am speriat puțin și pentru mine. Dar nu, nu, nu. Să stau liniștită. Bine că nu.   

* Trei luni jumate de la acc/ouv, but hey who's counting?

* Redescoperit Morcheeba și Martin solo.

* Accese de furie multe și aiurea și imposibil de controlat. Justificate și anticipate, e drept. Ca ăsta de dimineață. Dar prea multe și prea mâncătoare de nervi. Eu nu sunt făcută așa. O să treacă. Sper. Câhh! De ce iau totul așa de personal? Pentru că am dreptul să fac asta, după tot... bătaiul de joc. Dammit! Pentru că până în momentul x am fost minunată și numai bună de pus în ramă, apoi brusc am devenit cel mai mare clișeu din lumea asta. Iaca mă repet. Hai cu antivomitivele!

*Viața cu de toate. Calm. Or else.

d'ici

16.12

Uite-așa am devenit un obiect. Nici măcar unul interesant. Then again, who cares what I feel?

Pisi, uită-te la tine.. tu dispari vazând cu ochii.. 

Fuck Christmas, fuck everything.

09.12

De adormit.
Dar și de trezit?
De multe ori nu mai vreau să, nu mai simt că pot să. Deși am stabilit că eu nu am probleme, doar mofturi.
Totuși în fiecare dimineață întind strategic fondul de ten și pictez două dungi negre pe pleoape ca să arăt a om funcțional, nu a zombie. So very 60s of me.


Sigur nu s-a terminat aici. Trebuie să fie ceva care să aibă sens dincolo de toate.


 

08.12

Câteodată--doar câteodată și numai dimineața devreme când nu știu de unde să mai adun resurse pentru încă o zi--mai arunc cu răutăcisme. Pentru că nu-i corect să duc singură toată durerea asta mută și tot eu să fiu toată numai o veselie și un spirit, aici nu e pâine și circ. Pentru că partea adversă se poartă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că după ce a consumat cam tot ce era bun în mine a început să mă arunce la gunoi puțin câte puțin. Nu-i corect. So sometimes I snap and I fight back. Numai că strategia nu-i bună, adrisantul nu se lasă rănit. Tare ca piatra. I guess the one who makes you the happiest also makes you the saddest. And still, you carry on loving the one. Because he, of all people, is the one. (Dadada, clișeu, știu!)

The downside of this e că mă devalorizez, cum zicea Vera mare. Nici nu mai am răbdare să închid ochii și să aștept să treacă.

Așa...

Pe lângă sărbătorile cu forța se întâmplă și socializatul (supraviețuitul) cu restul oamenilor, tot cu forța. Azi-noapte făceam analiza comparativă și absolut subiectivă a hypermarketurilor din oraș și metro area. Între niște nasturi descheiați cu dinții și o reducție de vin. Ba parcă și ceva trufe cu eclats de framboise. Oooșaaan conduce detașat. 

25.10

Well hello emotional rollercoaster!
How exactly do I deal with you?

sshhh

dar liniștea asta nu e tocmai liniște.e frământare potolită. e dor și senzația aia că tragi aer în piept și nu poți respira. alea câteva secunde imediat după ce te trezești, când îți vine să urli de la atâta niciodată. păcat.

I'm here

I almost hated you that day. But I knew you were right. And I knew I could sit there and cry forever. I was at my lowest but you didn’t judge me.

-          -  You still love him after all these years…

-          -   Uhum..

-          -  After everything he’s put you through?

-          -  …

   -  He’s a fucker!!! Can’t you see? And you're such a pushu!

Hearing you at the other end of the line today was painful. I wish there was a way I could help you go through this. But death has its own rules. Death is a fucker. It never asks permission, it just takes people's lives for granted. With a big grin.

I'm here, pushu. I know you can't read this but when you're ready I'll bake you crumble pies and make tons of ginger lemonade. And I'll sit there and I'll let you cry and I won't judge. Because we're friends, above all.

I'm here.