28.03

Răbdare și tutun. Tantrums and rapture.

Mă tot uit la biletele de avion, le mai verific o dată și încă o dată, le pipăi, le scap din mână, le adun de pe jos și le mai verific o dată. Sunt biletele spre atunci când a fost frumos dar nu ne-am priceput și nici curaj n-a fost. Spre povestea de acum, cu final rapid și atât de previzibil. Acolo e nebunia mea, o să ne amintim de zilele alea și la 90 de ani. E cale de întors, sigur că e, dar cine ar vrea să se întoarcă din drumul ăsta? Doar și iresponsabilii sunt oameni, nu?

Apoi back to reality, biletul de avion fără dată de întoarcere, sortat-împărțit-împachetat boarfele de trebuință, făcut pace cu mine și probabil eșuat la asta, tras aer în piept și început viață nouă în țară nouă cu oameni noi și planuri noi. Eu singură. A doua jumătate din viață. 

Uneori filmele se întâmplă. Sau măcar câteva scene. Mda. Păcat.

expect nothing

Because expecting nothing leaves just enough room for anything.

bloomsday

"[...] and first I put my arms around him yes and drew him down to me so he could feel my breasts all perfume yes and his heart was going like mad and yes I said yes I will Yes."

duminica e pentru zâmbit frumos

Alunecam spre nu, ca de atâtea ori, ca spre un stereotip ieftin şi sigur pe care îl îmbrăţişezi conştient de laşitate.
Old habits die hard. But they do die eventually.

Aşa că la 15:15 fix te-am sunat să-ţi spun că ai dreptate.
Sunt cel mai bun lucru care ţi se întâmplă. Jur.
Am nişte emoţii sâcâitoare pentru examenele alea.
Şi da, vara a fost bună cu noi.

Chiar dacă nu mă pot lepăda de fatalitate şi îmi potrivesc ceasul mereu cu 3 minute înainte.

a touch of narcissismness never hurt anyone

                             

                  I’m put together beautifully

                                                  I’m a perfect piece of ass

                               I’m a festival, I’m a parade

      And all the wine is all for me

mă jur

că plec