16.05

Recunosc că nu te invidiez, n-aș vrea să fiu în locul tău. Și o să ai multe de învățat în perioada asta. Și de la alții, dar mai ales de la tine.

Și plângi ca proasta, dar nici tu nu știi exact de ce. Probabil de panică și de stres și de frica de necunoscut. Sau de frica de eșec. Sau de dorul cuiva. Sau un amestec de toate astea. Mulțumesc, M., că m-ai lăsat să plâng. Tu poți, tu ești capabilă, ai dovedit asta știi bine în ce condiții, o să te descurci! Nu-s de fier, ha ha, ce mișto crede lumea despre mine!

T - 120 și ceva de zile.
fearless my ass

03.05

Momentul ăla când primeşti rezervarea şi îţi îngheaţă sângele şi lumea se opreşte în loc câteva secunde. Pentru că a rămas prea puţin timp. Pentru că ştii exact câte luni zile ore mai ai până o să moară o bucată din tine.

21.11

Familia e atunci când

Omul care și-a vegheat ore întregi copilul mort pe marginea unui drum mai găsește putere să te sune, să te întrebe "tu ce mai faci, gândac? te așteptăm de sărbători pe la noi?"

Sau când îl suni pe Big Brother de ziua lui și să povestiți calm și pe îndelete despre cărți de colorat, ambreiaj, Ciopârțilă, emigrare, cavit, să faci cumva să scanezi pozele alea multe de când eram io mic și tu nu erai deloc și să mi le trimiți și mie sau poate le aduci cu tine când vii aici.

Sau când te "pupă mama". Sau când "crezi că poți să îmi trimiți rapid azi (!) cavită de la fabrica de cavită din România? aici s-a stricat fabrica".



Fericirea e atunci când

*Bruhahaha*



Realitatea te lovește atunci când

Îi urmărești mișcările rockstarului, te uiți fix în ochii lui când îți explică niște algoritmi pe care nu i-ai prea folosit cum trebuia și îți dai seama că ochii ăia care se fac mici când zâmbește nu se vor uita niciodată la tine. Niciodată. Pentru că de fapt nu ieși în evidență cu nimic, pentru că nu ești 90-60-90 și nu te îmbraci nici elegant și nici cool, nici extraordinar de frumoasă nu ești și nici măcar deșteaptă puțin peste medie si te mai și încrunți mereu și s-a adunat mult balast pe care îl cari după tine și habar n-ai cum să maschezi toate astea.



Frica de tine e atunci când

Ajungi de nerecunoscut, ajungi la limită și începi să ai tot felul de reacții dubioase care te sperie. Față de tine și față de alții.



Liniștea vine probabil atunci când

Știi că nu mai are rost să lupți, nici cu el, omul care, și nici cu tine. Când te uiți în urmă și vezi că adevărul a fost de fapt altul, mizeriile altora sunt prea multe și prea de neînțeles. Și atunci spui stop.

16.08

Despre cum se transformă situațiile, lucrurile, locurile, oamenii.

Pe când mă lamentam așa tacit că au uitat kebecii de mine (și tocmai după ce M. îmi ținuse o prelegere la el în birou, încheind apoteotic cu un oftat și un Tu nu trebuie să te bați cu toată lumea!), m-am trezit cu plicul. Fix după doi ani. Și așteptarea s-a transformat în panică-panică-panică.

Nerăbdarea s-a transformat în is it really happening? Știu că atunci nu-mi doream decât să fug.

Ba chiar și un David s-a transformat în altul. Și mă bucur de descoperirea asta târzie, pe care recunosc că am ocolit-o prea mult timp.

Biroul meu a devenit un soi de turn de control. Câteodată e fain. De multe ori simt că fac implozie.

Acasă a devenit un loc mai mare, dar străin, care nu miroase a mine și nu e impregnat cu amintiri.

Șatenul închis - trademark - a devenit o coamă arămie și sălbatică. La fel de greu de stăpânit, dar mai veselă parcă. M-am deschis iar.

Liniștea aia care a venit atât de greu și tot binele s-au transformat în furie. La fel și iubirea. Și nu au trecut decât câteva luni de când am deschis ușa în marțea aia care de fapt a fost o sâmbătă. 

23.07

Balayage. Sigur o să-mi pară rău după aia. Sau poate nu?

Mutaj. Oh boy, oh boy, parcă nu mai am stare!

Vizaj. Cu panicaj și beaucoup de înfuriaj. Oare și eu tot așa o să ajung?

Stresaj cu lacrimaj la cooperativă. Se reolvă o situație dar nu-i nimic, imediat găsim altceva de care să ne plângem și să bitchaj..

Clacaj.

Între timp viața continuă să fie în altă parte.

25.01

Am făcut pâine azi. Ba nu, începusem să fac pâine. Cică e o experiență înălțătoare, spirituală, plămădești un simbol. Eu am dat cu spiritualitatea de pământ. Așa că pâinea a ajuns direct la gunoi. Nu prea poți să-ți ștergi lacrimile când ai mâinile pline de făină și fizic nu te poți opri din plâns. Nici răbdare și liniște nu prea ai la frământat când îți urlă sufletul de atâta neputință și te întrebi printre sughițuri cu ce ai greșit să trăiești așa ceva. Sau cum de el, omul care, poate să mai fie atât de heartless bastard după ce te-a făcut praf și te-a redus la zero. Mda, probabil e foarte amuzant în cealaltă parte de lume.

29.09

Copiii mei sunt cei mai frumoși și cei mai cool și cei mai toleranți.

Nu sunt homofobi.

Știu să fie discreți. Grupul ăsta compact de temperamente de toate felurile e atât de disfuncțional încât în mod normal nu ar fi trebuit să reziste în timp.

Și totuși.

Aseară am primit niște lecții despre iubirea dintre și pentru oameni.

Am văzut gesturi tandre și licurici în ochi. Un el și încă un el. Ei împreună, doi oameni care se iubesc, punct.

Am stat în frig, pe marginea apei, și am fumat ca un turc. Și am băut. Și-mi doream să mă arunc în apa aia rece și să nu mai ies de-acolo. In my semi-empire, flimsy dress. M-am lăsat îmbrățișată si pupată pe frunte ca un copil care a greșit. Boss, noi știm prin ce treci. You’re the coolest, nicest, most human person. No one should do that to you. Știi că suntem aici. Ești cu noi.

I’ve been crying so much that I feel like my eyes are going to melt. I feel like my entire self is going to melt. And panic attacks… re-helloooo panic attacks and uneven breathing! How can you stay across the street and not want to see me? How can you stay so close  and not scream for me?

I’m a good person. I just wish I’d do this every now and then.

this 11

karate kid: boss, tu nici nu-ți dai seama cât ești de hot. degeaba te opui. ești. it's the dark force. știu ce zic. true story. și lasă telefonul ăla. you have to be evil. stop being so nice to people.știi ce zic? la-să te-le-fo-nul! you have to show no mercy. etc etc etc

and on and on and on for hours.

---------

dat pantofii jos și mers desculță prin cluj la miezul nopții - check

awkward b-day speech - check

thank god it's over

it was all fun and games

Until I sort of snapped for no reason. But I was late for work as usual so I just chose to ignore everything.

And theeeen it happened again right before lunch time. 

I am not this person. I used to be patient and warm and sort of compassionate and sharp and fun to have coffee with. Or I think I was. Now I'm just that crazy bitch who'd rather dismiss everybody. The sad part is I know what made me like this. But I can't shake it off. 

"label me, honey"

Cel mai greu e să știi că ești greșeala cuiva. Nimeni nu ar trebui să trăiască în umilința asta.

old habits

O depresie veselă e mai ușor de gestionat decât una tristă. Îmi zice asta ca și când mi-ar împărtăși cine știe ce ultra-mega-super-secret. Oh wait! I’m paying for that so it must be true. Să ne veselim, așadar.

Mie-mi vine să râd. Pe cuvânt. Noroc că e de-adevăratelea și nu am voie să greșesc. Așa că: vorbesc, vărs tot, ascult, urlu, îmi suflu mucii în batistă, mă adaptez, greșesc, mă oftic și a doua zi o iau de la capăt. Cu forța dacă e nevoie.

Încă nu mi-e clar de ce oamenii procedează așa. De ce mint și înșeală și taie în carne vie exact acolo unde au mai tăiat. And get away with it again. Știind că. Sau cum de pot fi buni și răi în același timp. Some sick sense of empowerment?

Și nu înțeleg de ce am lăsat să se întâmple așa. Adică știu de ce, dar nu pricep cum. Because it takes a lot to bring me that low. The lowest of lows. Please abuse me? I am not that person. And I’m not angry, I’m just disappointed.

cam așa s-a întâmplat

tu nu poți să ieși din asta singură, nu ai cum!

a therapist stating the obvious

păi atunci să începem cu terapia

source

It is well with my soul. Chiar dacă am văzut asta scris pe undeva. Pe Pinterest. Așa e, pinky promise.

Mie nu-mi place să scriu. Dar îmi place să râd. Și să port tocuri. Și fuste.

Nu-mi plac oamenii care se plâng. De-aia multă vreme nu mi-a plăcut nici de mine.

Dar divagăm.

Dacă nu e scris, măcar muzică să fie.

Fug la o felie de tort.

Life is pretty!

word of advice

never, never mess up with a pregnant woman!
just in case..

Say it isn't so

We’re throwing knives at each other without missing the target and it’s so easy now that there’s no buffer. We’re throwing out all the unsaid words and all our unspoken wishes. And we’re never really listening.

rencontres

Găsesc cu uimire că se poartă regăsirile.
De orice chip.






Pe mine mă regăsesc oameni de care am uitat la modul cel mai natural cu putinţă.
Fostul coleg de liceu care nu ezită să-mi expună într-un mail luuuung şi frumos formatat toate realizările lui de la Gaudeamus Igitur! şi până mai încoace. Realizări! Da! Nevastă, copil, poziţie managerială (copy&paste subtil din semnătura electronică, hint-hint!) şi rate la bancă pentru toţi membrii familiei! Nu, nu vreau să am de-a face cu întâlnirea prematură de 10 ani, care de fapt e peste 2 ani, da' ăsta e blestemul absolvenţilor de filologie, stăm prost cu matematica; nu vreau poveşti de oameni mari şi minţi înguste! Nu vreau să ne măsurăm în maşini, rate la bancă (ah, mă repet!) şi mai ales vreau să evit momentele greţos de emoţionante din categoria oldies but goldies "vaaaaai nu te-ai schimbat deloc!".

So I kindly invite you to fuck off!