22.11

niște sirop

02.06

Niște crize, unele mai mari, altele mai mici, dar tot crize. Cumva o să mă strecor printre ele. Problem is că nu știu cum. Acasă, la cooperativă, la mine în cap, dar mai ales la alții în cap. Emotional rollercoaster. Mi-e/ne e prea, prea frică de schimbare.

Printre toate astea niște RRRrrr și niște văzut ochi în ochi și zâmbet în zâmbet - noroc cu tehnologia - și parcă ceva mai puțină încrâncenare. Dar tot nu e bine, tot e dor și tot sunt secunde bune în care parcă nu pot respira. Ce brusc și ce antipatic s-a terminat viața asta a mea...

Are Madonna un cântec. Please do.

Hello, June!

08.12

Câteodată--doar câteodată și numai dimineața devreme când nu știu de unde să mai adun resurse pentru încă o zi--mai arunc cu răutăcisme. Pentru că nu-i corect să duc singură toată durerea asta mută și tot eu să fiu toată numai o veselie și un spirit, aici nu e pâine și circ. Pentru că partea adversă se poartă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că după ce a consumat cam tot ce era bun în mine a început să mă arunce la gunoi puțin câte puțin. Nu-i corect. So sometimes I snap and I fight back. Numai că strategia nu-i bună, adrisantul nu se lasă rănit. Tare ca piatra. I guess the one who makes you the happiest also makes you the saddest. And still, you carry on loving the one. Because he, of all people, is the one. (Dadada, clișeu, știu!)

The downside of this e că mă devalorizez, cum zicea Vera mare. Nici nu mai am răbdare să închid ochii și să aștept să treacă.

Așa...

Pe lângă sărbătorile cu forța se întâmplă și socializatul (supraviețuitul) cu restul oamenilor, tot cu forța. Azi-noapte făceam analiza comparativă și absolut subiectivă a hypermarketurilor din oraș și metro area. Între niște nasturi descheiați cu dinții și o reducție de vin. Ba parcă și ceva trufe cu eclats de framboise. Oooșaaan conduce detașat. 

se fini, nu se fini

asta nu-s eu, eu nu vorbesc așa, eu nu reacționez așa, eu nu cad așa.
eu nu așa.
titi.