30.03

Mi-am impus sa nu mă gândesc la nimic, jur. Să nu simt nimic din ce venea spre mine, nici oroare, nici milă, nici scârbă, nici revoltă, nici dragoste, nici durere, nici compasiune, nimic. Doar să stau cu periuța de dinți în gură, așa cum m-a prins momentul, și să-l citesc, să-l ascult. Să fiu empatică în cel mai detașat mod posibil.

Atunci s-a rupt tot. Nimic nu mai e la fel.

Nici nu e ceva de zis. Vreau doar să nu mai simt greața asta permanentă.

26.03

Zaha Hadid e foarte tare, e călare pe val, e printre cele mai apreciate-căutate-proslăvit arhitecturese din lume. Împinge granițele formelor și lasă muuult loc de interpretări extraterestre (deh, feminismul când te-apucă…!), trântește – absolut întâmplător, desigur - un stadion în formă de vagin taman în Qatar, o țară majoritar musulmană, și aproape stârnește un nou jihad pe-acolo. De pamplezir. Cred că de fapt doamna se distrează copios. Mă rog, fiecare cu stolul propriu. Mie mi-e tare simpatică.

23.03

Un om fericit să-și audă valsul chiar acolo, în casa valsului.
Sir Anthony Hopkins. Mai puțin actorul, mai mult omul care compune muzică.

Câtă bucurie în ochi! Și ce frumos! Habar n-aveam.

21.03

Cuba, Varadero. Je veux. Patience, patience.

Flu buddies. Seriously?

12.03

Ajungem să ne credem Dumnezeu și credem că avem dreptul să ne jucăm cu sufletele celorlalți. 
Păi atunci să ne ferească Dumnezeu ăla de-adevăratelea de joaca asta.

10

then as it was, then again it will be


)

11.03

happypeopledontdodrugs

Nu e locul meu să știu, să înțeleg, să ajut. 

Dar sunt aici, pentru acolo. 

Cu toată dragostea mea de aici, pentru acolo.

)

Re: 10.03

Mi-era un dor, ce dor mi-era... iiiiihhiiiii....

10.03

ego, hurt vs. heart, broken vs. ..that thing

It all comes down to this. Hands tied. That always brings out the worst in me. No wonder.

Triangles are my favorite shape.

And I'll never be good enough. Go figure.

09.03

Dragă familie extinsă de factură grecească,

Îți mulțumesc că exiști și că mai dai un semn de viață cu ocazia. Știu că e greu și știu cum stă treaba cu nodurile în gât. Îți mulțumesc că în general ești o familie normală, unită, fără prea multe psihoșaguri în cap, iubitoare atât cât trebuie. Îți mulțumesc că mi-ai păstrat un petec de pământ acolo în grădină, unde sper să ajung să plantez două-trei buruieni înainte să plec de tot. Așa cum am promis Bițului.

Viața cu familie. Nu-i rău.

06.03

De învățat. Despre cum să primești, despre cum să dai și mai ales despre cum să nu renunți.

02.03

* Într-o zi am citit tot ce se putea despre Interferon, schema de tratament, reacții adverse, costurile imense, rata de succes și calitatea vieții de după încheierea tratamentului. Pentru că până de curând habar n-aveam despre toate astea. Și m-am îngrozit. Un fel de chimioterapie mai prietenoasă. Ok, m-am speriat puțin și pentru mine. Dar nu, nu, nu. Să stau liniștită. Bine că nu.   

* Trei luni jumate de la acc/ouv, but hey who's counting?

* Redescoperit Morcheeba și Martin solo.

* Accese de furie multe și aiurea și imposibil de controlat. Justificate și anticipate, e drept. Ca ăsta de dimineață. Dar prea multe și prea mâncătoare de nervi. Eu nu sunt făcută așa. O să treacă. Sper. Câhh! De ce iau totul așa de personal? Pentru că am dreptul să fac asta, după tot... bătaiul de joc. Dammit! Pentru că până în momentul x am fost minunată și numai bună de pus în ramă, apoi brusc am devenit cel mai mare clișeu din lumea asta. Iaca mă repet. Hai cu antivomitivele!

*Viața cu de toate. Calm. Or else.

d'ici