16.12

Uite-așa am devenit un obiect. Nici măcar unul interesant. Then again, who cares what I feel?

Pisi, uită-te la tine.. tu dispari vazând cu ochii.. 

Fuck Christmas, fuck everything.

09.12

De adormit.
Dar și de trezit?
De multe ori nu mai vreau să, nu mai simt că pot să. Deși am stabilit că eu nu am probleme, doar mofturi.
Totuși în fiecare dimineață întind strategic fondul de ten și pictez două dungi negre pe pleoape ca să arăt a om funcțional, nu a zombie. So very 60s of me.


Sigur nu s-a terminat aici. Trebuie să fie ceva care să aibă sens dincolo de toate.


 

08.12

Câteodată--doar câteodată și numai dimineața devreme când nu știu de unde să mai adun resurse pentru încă o zi--mai arunc cu răutăcisme. Pentru că nu-i corect să duc singură toată durerea asta mută și tot eu să fiu toată numai o veselie și un spirit, aici nu e pâine și circ. Pentru că partea adversă se poartă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că după ce a consumat cam tot ce era bun în mine a început să mă arunce la gunoi puțin câte puțin. Nu-i corect. So sometimes I snap and I fight back. Numai că strategia nu-i bună, adrisantul nu se lasă rănit. Tare ca piatra. I guess the one who makes you the happiest also makes you the saddest. And still, you carry on loving the one. Because he, of all people, is the one. (Dadada, clișeu, știu!)

The downside of this e că mă devalorizez, cum zicea Vera mare. Nici nu mai am răbdare să închid ochii și să aștept să treacă.

Așa...

Pe lângă sărbătorile cu forța se întâmplă și socializatul (supraviețuitul) cu restul oamenilor, tot cu forța. Azi-noapte făceam analiza comparativă și absolut subiectivă a hypermarketurilor din oraș și metro area. Între niște nasturi descheiați cu dinții și o reducție de vin. Ba parcă și ceva trufe cu eclats de framboise. Oooșaaan conduce detașat. 

07.12

Sărbătorile cu forța decurg satisfăcător spre prost, uneori.
Am ars o tavă cu muffins (care nu-s brioșe). Apoi încă o tavă. Apoi am dat în foc o oală cu vin fiert. Who does that??
Am probat un miliard de rochii și în final am luat-o pe cea mai scumpă și mai kitschoasă. Ba nu, hidoasă. Doar din rușine față de vânzătoarea care a stat după fundu meu 4 ore până să mă hotărăsc. Să vină crismăs-party cu corporația așadar!
E fain să fii superficial. Mai vreau.

05.12

Să nu uit: pas cu pas, zi după zi.

Așa cum măsuram bucătăria pe lung acum vreo două-trei seri: cu telefonul la ureche și pășind pe vârfuri pe gresie, pătrat după pătrat. Ca un pinguin, fix. 

Vocea aia de la capătul celălalt de lume e partea care lipsește din mine.

01.12

Nimic nu mai e la fel. Nimic nu se mai simte la fel.
Dar anul ăsta o să mă bucur de Crăciun cu forța, dacă altfel nu se poate.
O să fiu în continuare pisăloagă și bună de nimic. O să trec prin fiecare atac de panică și apoi o să mai pun un glob în brad. D-ăla roșu și kicios. Pentru că un an în care am decăzut de la fericire la umilință nu poate fi sărbătorit decât așa. Cu forța!