29.06

Mereu am zis că am lipici la copii și la căței.

Re: 28.06

Cum zicea Kidi pe undeva azi: "nu suntem acolo ca să ne iubim unii pe alții, ci să facem business".
Cred că și pe ea am încercat să o salvez cu forța cândva.
Sau de fapt nu am încercat destul de mult. Sau deloc. Cine mai știe...

Sau MM: "we are not lovers, we are not romantics, we are here to serve you".

28.06

Trust your Phoenix.

22.06

Ce faci după o noapte în care ai ajuns aproape de sfârşit, după o săptămână de coşmar?

Mergi în cimitir. Socializezi cu căţeii, cu paznicul. Freci cu şmirghel crucea de pe mormânt. Vorbeşti nimicuri cu prietena ta care parcă e în transă şi nu conştientizează că o să-şi îngroape un părinte. Îi spui că e mai bine aşa, că o să fie bine. Îi spui că totul e minunat când te întreabă de cearcăne. Torni diluant în vopsea, amesteci, vopseşti, te umpli de negru, râzi ca toanta. La întoarcere socializezi iar cu paznicul, "Domnişoară, se vede că lucraţi în străinătate, aveţi atitudine de străinătate". O fi ştiind el ceva, dar nu tot.

Apoi cumperi două prăjituri, spui un soi de rugăciune în gând şi te pregăteşti de saltul ăla în gol. O să fie bine. Trebuie să fie bine.

21.06

Ore întregi de citit articole, rapoarte (nu știam de PREA), căutat soluții, blestemat the land of plenty.

Aș face orice, dar nici un fel de orice nu ar fi de ajuns. Îi tot spun că o să fie bine. Nu mă crede. Ba mă și pedepsește cum prinde ocazia. Probabil nici eu nu m-aș crede dacă aș fi într-o situație similară. Îl las să vorbească, măcar e bine că în sfârșit o face.

a răvăși - răvășire - răvășitor

Ai încredere în mine. Hai acasă..

18.06

Se întâmplă să fugi de IYR, să nu mai vrei s-o auzi. Cel puțin o vreme. Mecanisme de apărare.
Și apoi dai de Tori. Și se prăbușește tot în jur și-ți spui la dracu, pe cine încerc să păcălesc?

15.06

Nici a/dormit cu forța nu se poate.
3 ore dormite din mai bine de 48, posibil nou record personal.
De iadul în imagini care se deschide imediat sub pleoape cum scap? Și când?
Și cum fac să schimb "îmi pare rău că ți-am stricat viața" în "mă bucur că te am înapoi"?
Și cum pot să fac să nu mai fie catâr și să nu mă mai îndepărteze și să mă lase să ajut?
Mai ales acum când e târziu.

Și cum să fac să fiu drăguță și să am răbdare cu lumea atunci când NU mai pot? 
Sau să nu mă mai simt ca ultima retardă câteodată?
Deci cum să fac să reset?

A, și cum să explic copkilului canadez ce e aia halva? Fără să mă certe că are "chemicals și zahăr nociv".

14.06

I imagine things that are real that will happen.

Câteodată singurul mod în care poţi să ajuţi un om să se vindece de el e să-l iubeşti fără condiţii şi fără sfârşit. Şi într-o zi sau într-o dimineaţă devreme are să-ţi bată iar la uşă. Şi atunci somnul are să-i fie adânc şi liniştit. Primul pas spre bine. Eu chiar cred.

12.06

New York it is. Pe la sfârșit de octombrie. Mă bucur? Da și nu prea. Sau încă nu așa cum ar trebui. Primul impuls a fost să-i spun și lui. Noroc că mi-am amintit cât e de plictisit și că se fini tot. Enfin, mai e până atunci, am timp să mă bucur.

11.06

Marele Șef aflat în turneul internațional anual lovește din nou. De data asta dis-de-dimineață, cam pe la 10, când amestecam cu râvnă în cana cu cafea și turnam lapte pe lângă unde trebuia să torn. Denver next week. Do you wanna go? Or is it too short notice? There's also Chicago in July or New York in the fall. Let me know.

10.06

Din înțelepciunea Marelui Șef, aflat în turneul internațional anual: "Now let's get back to wherever we were supposed to be getting back." Adânc.

09.06

Dimineaţă, 05.18.
Linişte şi pisiceală. M-am trezit cu gândul la el, omul care. Dacă e obosit, dacă mai poate aşa în ritmul ăsta. Maldita telepatia... peste fix 3 minute el, omul care, aruncă un mesaj motivaţional. Rise and shine, dar versiunea 1.0 neprelucrată.
Ştiu că nu o să creadă sau cel mult o să se enerveze. Aşa că îi spun că m-a trezit altceva. E mai simplu. Câteodată.

03.06

.... Și pe când se făcea că era le weekend passe și suspinam așa în sinele meu de fearless leader că îmi pleacă o mână și un umăr - mâna dreaptă și mereu optimistă, respectiv umărul pe care am plâns, râs, oftat și înjurat - m-a apucat brusc un elan culinar suspect. Rezultat la fel de suspect, o tavă de crutoane  arse scrum și un tort de mere tagged as ioooi ce bun îi. Topitor. Dar cu ocazia asta am aflat ce e trending pe internet: clafoutis. Struțocămilă, nici clătită, nici budincă, nici tartă cu fructe, nici călare, nici pe jos. Să treacă nebunia și poate mă încumet.

La mulți ani, copil frumos! Păi cum să nu mă topesc? 

02.06

Niște crize, unele mai mari, altele mai mici, dar tot crize. Cumva o să mă strecor printre ele. Problem is că nu știu cum. Acasă, la cooperativă, la mine în cap, dar mai ales la alții în cap. Emotional rollercoaster. Mi-e/ne e prea, prea frică de schimbare.

Printre toate astea niște RRRrrr și niște văzut ochi în ochi și zâmbet în zâmbet - noroc cu tehnologia - și parcă ceva mai puțină încrâncenare. Dar tot nu e bine, tot e dor și tot sunt secunde bune în care parcă nu pot respira. Ce brusc și ce antipatic s-a terminat viața asta a mea...

Are Madonna un cântec. Please do.

Hello, June!