La di da.
Răbdare și tutun. Încă puțin, foarte puțin.
Au zburat lunile. Între merci, madame, pour votre interet și momentul fuga-fuguța la AM s-au îngrămădit mulți draci și multe frici, dar am ajuns și aici. Încă puțin.
Timișoara de acum e ca o cutie cu bijuterii vechi. Timișoara de atunci a fost ca un plasture smuls prea brutal. Dar e bine că nu au rămas urme!
Vizitat pe repede înainte câte ceva, revederea cu Daria după 10-11 ani, concluzia că traducerile nu-s pentru oamene ca noi - dar nici noi nu suntem făcute pentru traiul la corporație. Un pic de timp eu cu mine de consumat printre picturi. Ar trebui să fac asta mai des, nu? Măcar să mă ajut să nu uit ce ar fi trebuit să fiu.
***
#lasttime
Crăciunul cu ai mei. Deși e ultimul. Am vizitat trei rânduri de morminte. Tata, Răzvan și bunicii. Cumva Răzvan m-a adus mai aproape de ei și mă re-învață cum e să simți și să știi că aparții unei familii. Și Doamne, ce bine e! Ne sunăm, ne căutam, ne trimitem gânduri bune, ne iubim așa cum știm... adică fără să ne-o spunem. Ne acceptăm, deși e cam târziu și lucrurile s-au schimbat atât de mult. Asta nu poate fi decât bine, nu? Mulțumesc, Răzvan, pentru lecția pe care ne-ai dat-o. Ne e dor de tine, ne gândim la tine, ești cu noi mereu.
***
Thank you for being so beautiful.
***
Bite your tongue. Let someone else's demons be someone else's demons, not yours. Even if you love that someone so much, too much. It's their hell, not yours. It's their fault, not yours. And it's not your place to save anyone. All you have to save and protect is your own ass.
