08.12

Câteodată--doar câteodată și numai dimineața devreme când nu știu de unde să mai adun resurse pentru încă o zi--mai arunc cu răutăcisme. Pentru că nu-i corect să duc singură toată durerea asta mută și tot eu să fiu toată numai o veselie și un spirit, aici nu e pâine și circ. Pentru că partea adversă se poartă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că după ce a consumat cam tot ce era bun în mine a început să mă arunce la gunoi puțin câte puțin. Nu-i corect. So sometimes I snap and I fight back. Numai că strategia nu-i bună, adrisantul nu se lasă rănit. Tare ca piatra. I guess the one who makes you the happiest also makes you the saddest. And still, you carry on loving the one. Because he, of all people, is the one. (Dadada, clișeu, știu!)

The downside of this e că mă devalorizez, cum zicea Vera mare. Nici nu mai am răbdare să închid ochii și să aștept să treacă.

Așa...

Pe lângă sărbătorile cu forța se întâmplă și socializatul (supraviețuitul) cu restul oamenilor, tot cu forța. Azi-noapte făceam analiza comparativă și absolut subiectivă a hypermarketurilor din oraș și metro area. Între niște nasturi descheiați cu dinții și o reducție de vin. Ba parcă și ceva trufe cu eclats de framboise. Oooșaaan conduce detașat. 

07.12

Sărbătorile cu forța decurg satisfăcător spre prost, uneori.
Am ars o tavă cu muffins (care nu-s brioșe). Apoi încă o tavă. Apoi am dat în foc o oală cu vin fiert. Who does that??
Am probat un miliard de rochii și în final am luat-o pe cea mai scumpă și mai kitschoasă. Ba nu, hidoasă. Doar din rușine față de vânzătoarea care a stat după fundu meu 4 ore până să mă hotărăsc. Să vină crismăs-party cu corporația așadar!
E fain să fii superficial. Mai vreau.

05.12

Să nu uit: pas cu pas, zi după zi.

Așa cum măsuram bucătăria pe lung acum vreo două-trei seri: cu telefonul la ureche și pășind pe vârfuri pe gresie, pătrat după pătrat. Ca un pinguin, fix. 

Vocea aia de la capătul celălalt de lume e partea care lipsește din mine.

01.12

Nimic nu mai e la fel. Nimic nu se mai simte la fel.
Dar anul ăsta o să mă bucur de Crăciun cu forța, dacă altfel nu se poate.
O să fiu în continuare pisăloagă și bună de nimic. O să trec prin fiecare atac de panică și apoi o să mai pun un glob în brad. D-ăla roșu și kicios. Pentru că un an în care am decăzut de la fericire la umilință nu poate fi sărbătorit decât așa. Cu forța!

27.11

Ne e așa de dor de tine... Ne gândim la tine, ești cu noi. Cumva se gândește la tine și el, omul care nu. Și nu e asta înduiosător? Singurul care știe cum ai fost, fără măcar să te fi întâlnit.

Sunt nedrepte trecerile astea dincolo, dar eu sunt recunoscătoare că ai fost cu mine măcar pentru 10,000 de zile.

23.11

"Mă calci pe nervi" m-a trimis direct la spital azi. E ușor să arunci cu niște vorbe, să tai cu ele. I should know. E ușor să te descotorosești de ceva, de cineva. Dar cum rămâne cu oamenii pe care îi rănești iremediabil și care-și fac griji și se macină până nu mai rămâne nimic din ei? Oh well.

Cică să stau în pat și să mă gândesc la lucruri plăcute.

Să vedem.

Am primit chitanța din Qbq. Hârtie reciclată, drăgut, scurt și la obiect. Nu știu de ce dar Madame ăsta mă amuză teribil. Distracția e și mai mare când mă gândesc că abia de-acum începe așteptarea. Doi trei patru ani. And I'm not known for my patience. Or for getting any younger.

A. se mută înapoi la Cluj. Yeey! O să fie bine.

Am ajuns să visez Trello cards, jur. E bună ideea și e fain să tot muți cardurile dintr-o parte în alta dar se duce naibii toată creativitatea.
- Și? Azi ce faci? 
- Păi mi-am planificat să fiu creativ/ă de la 10 la 12.  
- Să facem un card pentru asta.

19.11

Poți să-ți dai jos toate zidurile, să rămâi în curu' gol și tot nu e destul.
And still I can hear you talk and you feel like home. 

15.11

Așa nu bun. Că nu te poți bucura de ce e frumos în jur. Sau nu mai poți tu să faci frumos pentru alții. E ca și cum nu ai mai fi când de fapt arzi mocnit pe dinăuntru și-ți blestemi zilele câte ți se tot  înșiră înainte.

Da’ oare eu cum eram înainte să ajung așa? 

Simțeam că-mi explodează capul dacă nu sun. Am sunat. Dar în loc să urlu titimiedorrrșimădoarrreee am mormăit spuneCE și parcă toate s-au prăbușit pe lângă mine. Nu conteaza ce simt eu. Dadadadadada uitasem.

Madame. Ce comic sună. Dar ce fain și oficial arată scris negru pe alb. Nu am știut cum să reacționez. Am crezut că mă bucur dar aia n-a fost bucurie. Tu de fapt vrei să fugi și acum ai găsit momentul. Ei, dar asta nu se poate, să fugi de tine. Nu scapi, oriunde ai fi. 

Am fost un om bun, cred. Acum sunt un om stricat.

Are sens? N-are. Try. 

10.11

Ieri m-am speriat și-am plâns și-am blestemat și m-am revoltat și-am fost clișeu.

Azi am făcut paste cu dovleac, am răspuns la telefon și am zis ca da, e bine, e minunat.

Mâine nu știu.

05.11

M-am stricat.

Și pământul întreg nu ajunge să mă ascund sub el.

Maldito kerosen.