25.01

Am făcut pâine azi. Ba nu, începusem să fac pâine. Cică e o experiență înălțătoare, spirituală, plămădești un simbol. Eu am dat cu spiritualitatea de pământ. Așa că pâinea a ajuns direct la gunoi. Nu prea poți să-ți ștergi lacrimile când ai mâinile pline de făină și fizic nu te poți opri din plâns. Nici răbdare și liniște nu prea ai la frământat când îți urlă sufletul de atâta neputință și te întrebi printre sughițuri cu ce ai greșit să trăiești așa ceva. Sau cum de el, omul care, poate să mai fie atât de heartless bastard după ce te-a făcut praf și te-a redus la zero. Mda, probabil e foarte amuzant în cealaltă parte de lume.

21.01

Oare cum eram când eram eu sigură pe mine? Știu că s-a întâmplat asta la un moment dat, dar nu mai țin minte când și cum era. Aseară vorbeam cu un om pe care nu-l cunosc dar de care mă leagă o idee, o așteptare. Vorbeam cu o oamănă, îmi jucau degetele pe tastatură tot explicând proceduri,  punând întrebări, dând răspunsuri multe-multe, încurajând (ah! ce-mi place să încurajez lumea, cred că am fost cir-lidăr într-una din viețile anterioare!). Foarte lacrimogen momentul, de altfel. Dar și revelator. Mi-am dat seama că de fapt habar n-am ce fac. Fără sa ma panichez, fără să simt că vreau să dau înapoi. Habar n-am. Atât.

09.01

Despre anul ăsta care a trecut sunt multe de zis. M-a îmbătrânit, m-a trecut prin toate stările, m-a stors de puteri și mi-a dat șuturi în fund, m-a făcut să mă ridic doar cât să iau niște hotărâri și să trasez un plan. Sau să merg la concertele alea pe care o să le povestesc nepoților. Sau să fac alte treburi care nu-s deloc de povestit nepoților.

A fost frumos și trist. Bine că s-a terminat. Bine că a început altul.

16.12

Uite-așa am devenit un obiect. Nici măcar unul interesant. Then again, who cares what I feel?

Pisi, uită-te la tine.. tu dispari vazând cu ochii.. 

Fuck Christmas, fuck everything.

09.12

De adormit.
Dar și de trezit?
De multe ori nu mai vreau să, nu mai simt că pot să. Deși am stabilit că eu nu am probleme, doar mofturi.
Totuși în fiecare dimineață întind strategic fondul de ten și pictez două dungi negre pe pleoape ca să arăt a om funcțional, nu a zombie. So very 60s of me.


Sigur nu s-a terminat aici. Trebuie să fie ceva care să aibă sens dincolo de toate.


 

08.12

Câteodată--doar câteodată și numai dimineața devreme când nu știu de unde să mai adun resurse pentru încă o zi--mai arunc cu răutăcisme. Pentru că nu-i corect să duc singură toată durerea asta mută și tot eu să fiu toată numai o veselie și un spirit, aici nu e pâine și circ. Pentru că partea adversă se poartă ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, pentru că după ce a consumat cam tot ce era bun în mine a început să mă arunce la gunoi puțin câte puțin. Nu-i corect. So sometimes I snap and I fight back. Numai că strategia nu-i bună, adrisantul nu se lasă rănit. Tare ca piatra. I guess the one who makes you the happiest also makes you the saddest. And still, you carry on loving the one. Because he, of all people, is the one. (Dadada, clișeu, știu!)

The downside of this e că mă devalorizez, cum zicea Vera mare. Nici nu mai am răbdare să închid ochii și să aștept să treacă.

Așa...

Pe lângă sărbătorile cu forța se întâmplă și socializatul (supraviețuitul) cu restul oamenilor, tot cu forța. Azi-noapte făceam analiza comparativă și absolut subiectivă a hypermarketurilor din oraș și metro area. Între niște nasturi descheiați cu dinții și o reducție de vin. Ba parcă și ceva trufe cu eclats de framboise. Oooșaaan conduce detașat. 

07.12

Sărbătorile cu forța decurg satisfăcător spre prost, uneori.
Am ars o tavă cu muffins (care nu-s brioșe). Apoi încă o tavă. Apoi am dat în foc o oală cu vin fiert. Who does that??
Am probat un miliard de rochii și în final am luat-o pe cea mai scumpă și mai kitschoasă. Ba nu, hidoasă. Doar din rușine față de vânzătoarea care a stat după fundu meu 4 ore până să mă hotărăsc. Să vină crismăs-party cu corporația așadar!
E fain să fii superficial. Mai vreau.

05.12

Să nu uit: pas cu pas, zi după zi.

Așa cum măsuram bucătăria pe lung acum vreo două-trei seri: cu telefonul la ureche și pășind pe vârfuri pe gresie, pătrat după pătrat. Ca un pinguin, fix. 

Vocea aia de la capătul celălalt de lume e partea care lipsește din mine.

01.12

Nimic nu mai e la fel. Nimic nu se mai simte la fel.
Dar anul ăsta o să mă bucur de Crăciun cu forța, dacă altfel nu se poate.
O să fiu în continuare pisăloagă și bună de nimic. O să trec prin fiecare atac de panică și apoi o să mai pun un glob în brad. D-ăla roșu și kicios. Pentru că un an în care am decăzut de la fericire la umilință nu poate fi sărbătorit decât așa. Cu forța!

27.11

Ne e așa de dor de tine... Ne gândim la tine, ești cu noi. Cumva se gândește la tine și el, omul care nu. Și nu e asta înduiosător? Singurul care știe cum ai fost, fără măcar să te fi întâlnit.

Sunt nedrepte trecerile astea dincolo, dar eu sunt recunoscătoare că ai fost cu mine măcar pentru 10,000 de zile.