Exersăm franceza la malul mării. Aşa, la mişto. Şi punem la cale un plan. Tot la mişto.
Băiatul cu Nopţile de Vamă e pe aici, îl văd plimbându-se pe lângă taraba cu cercei, lent şi parcă fără rost şi un peu triste, un peu nostalgique. Nopţile de Vamă nu mai sunt ce-au fost.
Vamaioţii au procreat şi se plimbă cu cărucioarele şi their little bundles of joy aici, pe tărâmul pierzaniei. Unii ca nişte fantome, alţii cu ochii aprinşi de viaţă. A lor sau a altora.
It is what it is. It shouldn't be this way.
No comments:
Post a Comment