eu ce fel de om sunt?

M-am spălat întâi pe mine. Apoi cănile, paharele, hainele, așternuturile. Și prosoapele, de două ori. Cred că n-a mai rămas nicio urmă. În afară de niște cuvinte rămase în cap și niște amprente de dinți pe piele. Și acolo pielea s-a făcut întâi aproape dureroasă, apoi albastră, apoi mov, apoi galbenă. Trece și asta. Numai că lumea toată s-a oprit în loc, chiar dacă oamenii se mișcă și vorbesc și râd și îmi spun lucruri drăguțe. Sunt politicoasă, deci răspund cu drăgălășenie multă. Chiar dacă. Noroc că.

Everyone deserves to be happy.

Eu sunt un om rău? Eu sunt un om urât? Sunt un om stricat? Invizibil? Adică eu nu merit?