old habits

O depresie veselă e mai ușor de gestionat decât una tristă. Îmi zice asta ca și când mi-ar împărtăși cine știe ce ultra-mega-super-secret. Oh wait! I’m paying for that so it must be true. Să ne veselim, așadar.

Mie-mi vine să râd. Pe cuvânt. Noroc că e de-adevăratelea și nu am voie să greșesc. Așa că: vorbesc, vărs tot, ascult, urlu, îmi suflu mucii în batistă, mă adaptez, greșesc, mă oftic și a doua zi o iau de la capăt. Cu forța dacă e nevoie.

Încă nu mi-e clar de ce oamenii procedează așa. De ce mint și înșeală și taie în carne vie exact acolo unde au mai tăiat. And get away with it again. Știind că. Sau cum de pot fi buni și răi în același timp. Some sick sense of empowerment?

Și nu înțeleg de ce am lăsat să se întâmple așa. Adică știu de ce, dar nu pricep cum. Because it takes a lot to bring me that low. The lowest of lows. Please abuse me? I am not that person. And I’m not angry, I’m just disappointed.