Pisi. Pisicenie. Mi-a fost așa de drag să te văd cum strălucești de atâta
îndrăgosteală. Mi-a fost drag să vorbesc cu tine, să-mi povestești cum s-a
întâmplat și cât e de trist și frumos în același timp. E drept că nu așa
trebuie să fie, dar noi, nooooooi suntem oameni buni și faini, iar oamenii buni
și faini se trezesc câteodată în tot felul de situații fără ieșire .. mda.
Mi-a fost drag.
Pentru că de data asta nu m-ai judecat. Ba chiar mi-ai dat dreptate (chestie
care mă enervează puțin, mai degrabă mi-ar fi de folos o palmă peste cap). Pentru
că m-ai lăsat să-ți povestesc povestea.
Pentru că așa ai înțeles cum funcționez eu de atâta vreme: cu nervii de
elastic, cu frică, cu neputință, cu râsu-plânsu. Pentru că trăim același film. Pentru
că am râs ca tâmpiții până la lacrimi și tot nu am reușit să găsim o dezlegare
la poveștile astea două pe care le ducem în spate.
No comments:
Post a Comment