Încă mai găsesc cioburi de sticlă, minuscule, în geantă, în baie, pe covorașul din fața ușii, cred că și pe la birou am dus câteva. În rest no stress, no nada, act like it didn't happen. Easy peasy, nu ca data trecută. Dar nu pot să trec peste secundele alea de furie amestecată cu greață când mi-am dat seama că nu la binele meu mă gândeam. Ci la binele omului care m-a redus la zero zilch nada. Mda. Să-i fie lui bine. Ironically enough he was doing just fine right in the Aloha state. N-a mai fost Nitin să mă întrebe "Fera, you ok?" - n-am înțeles niciodată de ce indienii nu-l pot pronunța pe V como Dios manda - și n-a mai fost nici grupul de suport cu shoturi dubioase și Mi artistul urlând de la microfon Veeeera asta e pentru tineeeeee!. Vera cu V. A rush of blood. Chiar, unde i-am dispărut pe oamenii ăia?
No comments:
Post a Comment