22.06

Ce faci după o noapte în care ai ajuns aproape de sfârşit, după o săptămână de coşmar?

Mergi în cimitir. Socializezi cu căţeii, cu paznicul. Freci cu şmirghel crucea de pe mormânt. Vorbeşti nimicuri cu prietena ta care parcă e în transă şi nu conştientizează că o să-şi îngroape un părinte. Îi spui că e mai bine aşa, că o să fie bine. Îi spui că totul e minunat când te întreabă de cearcăne. Torni diluant în vopsea, amesteci, vopseşti, te umpli de negru, râzi ca toanta. La întoarcere socializezi iar cu paznicul, "Domnişoară, se vede că lucraţi în străinătate, aveţi atitudine de străinătate". O fi ştiind el ceva, dar nu tot.

Apoi cumperi două prăjituri, spui un soi de rugăciune în gând şi te pregăteşti de saltul ăla în gol. O să fie bine. Trebuie să fie bine.