Am rămas înzăpeziți pe un drum forestier undeva pe lângă Mărișel. Am mâncat
tone de papanași la Pirați. Și la Vikingi. Am trecut cu bine printr-o chestie
dubioasă la mare. Am văzut Metalici, pe domnul Waters, pe SpeakF, Iron și câți
or mai fi fost și ne-am distrat și am zis că mai vrem, să mai fie. Mi-a montat
mașina de spălat, prize, bucăți de mobilă. Inclusiv pe Carolina. I-am făcut
cremă de zahăr ars. Crema aia criminală, cea mai bună dintre toate. A făcut
mișto de mine când m-am făcut corporatistă. Mulți ani mai târziu am făcut eu
mișto de el când a devenit corporatist. De-a lungul timpului m-a sărbătorit impromptu
cu prăjituri, ghiocei, câteodată înghețată, cercei și mai ales albumul despre
Andy Warhol. M-a ajutat cu mutatul de cel puțin două ori. I-am adus afiș cu Guinness
din Dublin. Și cană. Masa mea de bucătărie a stat la el vreo trei ani jumate. El
a citit Papillon, eu doar am văzut filmul. Am fost atâââât de aproape să
devenim vecini, până m-am răzgândit eu. Dar i-am dat final approval pentru
apartamentul lui. Nici până azi nu știu cum m-a păcălit să mă urc pe motor în
cursa aia nebună. Dacă vorbește puțin peltic știu că e foarte obosit. Am făcut
picnic în plină iarnă, pe o buturugă în pădure, cu ceai la termos și un pachet
de biscuiți și o portocală împărțită frățește. Mereu ne maimuțărim când
ascultăm muzică veche. Anii 80 forever. Ne-am ascultat unul altuia frici,
panici, povești întortocheate și dureroase.
Și am mers la party-ul ăla
crâncen. Depeș mod. Tu deja erai corporatistă. Nu râde! Da. Și am rămas să dorm
la tine în noaptea aia. Băusem și nu puteam să conduc. Și trebuia să merg la Termo dimineața devreme. Și când m-am trezit tu dormeai pe burtă, băgată pe sub
pernă. Îhî... și mi s-a părut că e cea mai drăgălașă poziție de dormit. Și
te-am pupat atunci pe ceafă și tu te-ai foit și ai zis prin somn "Don’t do
this, we’re friends". Mă! Cum dracu’ poți să vorbești în engleză în somn?
Fair enough.
No comments:
Post a Comment