M-am uitat rapid în oglindă si m-am văzut frumoasă. De-adevăratelea. Parcă pentru prima dată după un infinit. Frumoasă. Cu cearcăne, e drept, dar cu sclipirea aia în ochi. Pentru că m-am văzut prin ochii lui, așa cred. Pentru că el, omul care, era chiar acolo. La îndemână. De atins și de pupat. De-adevăratelea. Pentru că azi l-am iubit și mai mult când l-am zărit în ceainărie, în vitrină, cufundat în cartea lui și într-o totală lipsă de armonie cu peisajul cu hipsteri din jur. Pentru că ieri au apărut două inimioare desenate în praful adunat pe un laptop vechi. Am crezut că nu le vezi.
No comments:
Post a Comment