13.05.

-          Plimbarea de săptămâna trecută prin Old Port. Ba nu, ziua aia întreagă cu în sfârșit e soare și cald în țara astaaaa! Și apoi telefonul neplanificat și plimbarea neplanificată. Și mersul egal. Și două ore fără să ne certăm, new personal record. Chelnerul și terasa-restaurant înconjurată în plastic.

-          Prima dată când nu am mai purtat cizme și haine groase anul ăsta. Apoi inundațiile și parcă niște fulgi de zăpadă. Frumos. Keeps you on your toes.

-          Plâng pe unde apuc, când mi se face să plâng. În metrou, pe stradă, în baie, la bancă, în avion, in față la WeWork sau la telefon cu big boss. Plâng pentru că mi-e dor și pentru că-s singură.

-          Totuși, nu uit să fiu recunoscătoare. Știe DD pentru ce, pentru cine, pentru cum. Doar că mă smiorcăi, mi-e greu.

-          The sinner in me.

-          Un fel de cordon ombilical, bine că nu l-am tăiat, bine că nu m-am desprins de nava mamă. Sau că nu mi-a dat ea drumul.

-          Biroul pe care l-am asamblat eu singură la un 11 noaptea. Dar ce birou frumos...

-          Are you a Christopher or a Christian?

-          Dormitorul meu alb, nedorit de alb și de liniștitor. Ridicol și atât de frumos în același timp... Cu luminițele de pe perete, la care recunosc că am visat mult timp. Mulțumesc, Amazon.

-          Make my bed.

-          Liniștea prea multă.

-          Frigul. Vântul pe care nu-l suport, soarele prea puternic atunci când e.

-          The fear of missing out.

-          Îți place orașul ăsta? Hai să ne mutăm în Toronto. Ridic sprânceana a neîncredere și apoi râdem ca tâmpiții. Nu există loc de verbe la plural. It is what it is.

-          Plimbarea prin Gastown, care mi-a adus aminte de Londra, care mi-a adus aminte de... Exact la un an distanță. Cicatrici peste alte cicatrici.

-          You just don’t care, Vera! You have a long history of not caring! M-au durut cuvintele astea. Sigur, ne-am îmbrățișat apoi și am stat amândouă pe bordura aia și am scos din noi toate frustrările și presiunile de nou imigrant în țara asta. Dar cuvintele alea au rămas în mine și mă dor și acum.

-          Cafea decaf. Ce-am ajuns...

-          Do you want to have the call today? Do you need to talk to a person? I heart Juji.

-          Nenea chinez de la depanneur. Mi-a făcut comandă specială de Dunhill. Prea tari. Eu prea delicată. Am cumpărat totuși un pachet, îl am și acum. Nenea chinez e my bff, îmi place cum se luminează tot când mă vede că intru în magazin și parcă zâmbește cu ochii ăia mici și prietenoși.

-          Veverițe, multe veverițe.

-          S care mă verifică aproape în fiecare zi. O supriză plăcută. Pinky power!

-          On ne se voit jamais! Tanti asta îmi aduce aminte de mama, e la fel de pitică și de autoritară.

-          Nu stau mult, am venit doar să te văd, să mă asigur că ești bine. De fapt ai venit pentru chec și afine la 12 noaptea. De data asta.

-          Again, the fear of missing out. All day, every day.

-          The Office și apoi The Mindy Project. Și Jamie, oh my my...

-          BonjourHi! Deja m-am obișnuit. Eu engleză, ei quebecoasă. Merci! Bye!

-          Morcovi.

-          Depresie, o simt.

-          Un laptop. Două monitoare. Un telefon.

-          Last night in Bucharest.

-          Tu de fapt de ce ai plecat? Nu știu. Nu mai știu. Nu ar fi trebuit să plec. Dar nici să rămân.