22.02

La telefon: râd ca proasta sau îmi vine să urlu dar în loc de asta mă resemnez și, evident, râd ca proasta. Apparently I enjoy laughing and pretending I'm intelectually challenged. Întotdeauna m-a scos din sărite faza asta cu taking people for granted. Și tare aș vrea să mă războiesc, dar nu am cu cine. Mă fâstâcesc, mă topesc, ca și cum ar fi de-adevăratelea și ar fi bine.

Pe Skype: copkilul peltic se bagă cu nasul în monitor și zice "Vrei să vezi baloanele mele din burcanul meu? Ai mers la super store să vezi baloanele?" Atâta dragoste pentru baloane nu s-a mai văzut! Mă topesc instant când pronunță cuvintele greșit. Burcan. Sau omuletă. Sau prijitură.


Mda.

17.02

We belong with the people we dream about at night.

“Sleep Elevations” by Maia Flore.

08.02

La cerșit:

06.02

Primele, puținele ture de alergat serios. Îhî, alergat. Eu.

La minus niște grade. Dureros. 

Printre grămezi de zăpadă-noroi din cartierul minunat. Hai și printre lacrimi, pentru că se poate și așa, alerg de draci și de neputință, alerg să nu-mi mai fie dor în toate minutele, când respir, când tastez, când deschid ușa de la birou dimineața târziu, când mă spăl pe dinți, când am ședințe, când dorm, când zic că mi-e foarte bine mulțumesc de întrebare, când oricând. Alerg defect și cu încăpățânare de catâr, numai de-a dracu', nu-mi intră aer destul în plămâni, corpul săracul nu știe ce e ăla efort fizic (hăhă!) și cum se face și parcă urlă Hooo nebuno vrei să mă omori? – Well yeees, why do you ask?

Înnebunesc și-mi pare rău, vorba lui Iaru.

02.02

Maimuța drăgălașă crește, deja face figuri și eu sunt prinsă tot aici-șa în virtual.

-         - La mulți ani, Christian!

-        -  Nnnuu vreau la mulți ani!

-        -  Vrei să-ți cânt happy birthday? Cum mi-ai cântat tu mie anul trecut, vrei? Sau bon anniversaire, mes voeux les plus sincères?

-        -  Non non non, je ne veux pas happy birthday!

-        -  Dar ce vrei? Baloane?

-        - Eu vreaaauu să am trei ani! Și tu ești în calculator! Și acolo nu poți să bei suc de portocale!

25.01

Am făcut pâine azi. Ba nu, începusem să fac pâine. Cică e o experiență înălțătoare, spirituală, plămădești un simbol. Eu am dat cu spiritualitatea de pământ. Așa că pâinea a ajuns direct la gunoi. Nu prea poți să-ți ștergi lacrimile când ai mâinile pline de făină și fizic nu te poți opri din plâns. Nici răbdare și liniște nu prea ai la frământat când îți urlă sufletul de atâta neputință și te întrebi printre sughițuri cu ce ai greșit să trăiești așa ceva. Sau cum de el, omul care, poate să mai fie atât de heartless bastard după ce te-a făcut praf și te-a redus la zero. Mda, probabil e foarte amuzant în cealaltă parte de lume.

21.01

Oare cum eram când eram eu sigură pe mine? Știu că s-a întâmplat asta la un moment dat, dar nu mai țin minte când și cum era. Aseară vorbeam cu un om pe care nu-l cunosc dar de care mă leagă o idee, o așteptare. Vorbeam cu o oamănă, îmi jucau degetele pe tastatură tot explicând proceduri,  punând întrebări, dând răspunsuri multe-multe, încurajând (ah! ce-mi place să încurajez lumea, cred că am fost cir-lidăr într-una din viețile anterioare!). Foarte lacrimogen momentul, de altfel. Dar și revelator. Mi-am dat seama că de fapt habar n-am ce fac. Fără sa ma panichez, fără să simt că vreau să dau înapoi. Habar n-am. Atât.

09.01

Despre anul ăsta care a trecut sunt multe de zis. M-a îmbătrânit, m-a trecut prin toate stările, m-a stors de puteri și mi-a dat șuturi în fund, m-a făcut să mă ridic doar cât să iau niște hotărâri și să trasez un plan. Sau să merg la concertele alea pe care o să le povestesc nepoților. Sau să fac alte treburi care nu-s deloc de povestit nepoților.

A fost frumos și trist. Bine că s-a terminat. Bine că a început altul.

16.12

Uite-așa am devenit un obiect. Nici măcar unul interesant. Then again, who cares what I feel?

Pisi, uită-te la tine.. tu dispari vazând cu ochii.. 

Fuck Christmas, fuck everything.

09.12

De adormit.
Dar și de trezit?
De multe ori nu mai vreau să, nu mai simt că pot să. Deși am stabilit că eu nu am probleme, doar mofturi.
Totuși în fiecare dimineață întind strategic fondul de ten și pictez două dungi negre pe pleoape ca să arăt a om funcțional, nu a zombie. So very 60s of me.


Sigur nu s-a terminat aici. Trebuie să fie ceva care să aibă sens dincolo de toate.