Mirosul de metal-plastic-detergent-hârtie-de-ziar-sodă-săpun-de-rufe. L-am regăsit azi căutând forme pentru brioşe într-un magazin cu de toate din the lovely borough of Mărăşti, where the cool people live. Cumva mi-a adus aminte de mirosul de la cooperativa din satul bunicilor, unde chiar găseai de toate, de la cremă de ghete şi halva până la târnăcoape şi batiste..
Îmi place să mănânc piersici-cu-brânză-de-vaci-şi-atât la masa de prânz. Atât de mult încât aş fi în stare să mănânc combinaţia asta zi de zi, la nesfârşit. Şi limonada cu ghimbir şi miere îmi place, aia făcută de mine cu apă de la robinet.
Şi-mi mai place să am timp pentru mine, eu cu eu. Dacă asta e o formă de egoism, atunci da, cu mâna pe inimă declar că sunt o e-go-is-tă! Recunosc că de curând am amânat o întâlnire cu o oră jumate doar ca să am timp să zac la soare la o terasă din urbea aproape-natală, să-mi asum sentimentul acut de dezrădăcinare, să-l las să mă macine câteva minute, să mă uit în jur după figuri cunoscute şi să nu disting decât un cerşetor şi apoi să beau cea-mai-bună-cafea-cu-lapte şi să mai citesc din cea-mai-plictisitoare-carte. Domnule Rushdie, nu m-aţi convins!
Îmi place când redescopăr un ceva-cineva ce mi-a plăcut demult, într-o altă viaţă.
No comments:
Post a Comment