dosar, dossier

Așa arată biroul acum, beaoucoup de merdaj. Recunosc că a fost și mai rău. Restul de hârtii sunt pe biroul de la biuro. Dintre toate mai lipsește doar diploma de la tefaq dar nu e cazul de enquietaj, ajunge ea ceeel târziu săptămâna viitoare. Așa a zis madam de la CCF. Pardon, IF. Pinky promise. O cred pe cuvânt. 

Maldărul ăsta de acte și traduceri înseamnă eu. La un moment dat, peste tz săptămâni sau luni, un funcționar kebecos pur-sânge (ha!) o să ridice sictirit din sprânceană și o să deschidă dosarul. Le dossier. Și-atunci să vezi distracție și amuzament. Toate hârtiile astea, adică eu, trebuie să-l convingă pe onor. funcționar kebecos că sunt demnă de provincia/țara lui. Și când mă gândesc la asta îmi vine să râd, să plâng. Adică pe mine nu m-a vrut și nu mă vrea și n-am fost demnă de un singur om, unul singur, el , omul... deci de ce m-ar vrea o ditamai țara?

Mi-e tare dor. În unele zile parcă mai mult, și-atunci mă simt ca un leu în cușcă. Niciodată mai puțin. Chiar dacă nu mai sunt deloc interesantă. Pouff. Direct la gunoi. Fluturii sunt la locul lor. Dar cu unele lucruri înveți să trăiești. Sau mori cu ele de gât, după caz. Eu cui am greșit? Și când? Și cu ce?