Baking, and having friends over, and drinking, and befriending
others, and questioning, and switching to lactose-free milk, and staying up
late, and helping, and signing off, and testing, and being normal, and writing,
and laughing, and misspelling words, and planning, and buying shoes and almonds
and books and nail polish.
O depresie veselă e mai ușor
de gestionat decât una tristă. Îmi zice asta ca și când mi-ar împărtăși cine știe ce
ultra-mega-super-secret. Oh wait! I’m paying for that so it must be true. Să ne
veselim, așadar.
Mie-mi vine să râd. Pe cuvânt. Noroc că e de-adevăratelea și nu am voie să
greșesc. Așa că: vorbesc, vărs tot, ascult, urlu, îmi suflu mucii în batistă, mă
adaptez, greșesc, mă oftic și a doua zi o iau de la capăt. Cu forța dacă e
nevoie.
Încă nu mi-e clar de ce oamenii procedează așa. De ce mint și înșeală și
taie în carne vie exact acolo unde au mai tăiat. And get away with it again. Știind
că. Sau cum de pot fi buni și răi în același timp. Some sick sense of empowerment?
Și nu înțeleg de ce am lăsat să se întâmple așa. Adică știu de ce, dar nu
pricep cum. Because it takes a lot to
bring me that low. The lowest of lows. Please
abuse me?I am not that person. And I’m not angry, I’m just
disappointed.
Honey we were right here watching you disappear and that was freakin' scary and there was nothing, nothing, nothing we could do to help. You are not that person. So welcome back!
păi fearless
leader e prea ocupată să-și muște buza de jos. according to sources across her
desk. până la sânge. fără să simtă. pentru că durerea asta nu doare.
și să se ia la
trântă cu matematica și să schimbe ceva. și să-și repete la fiecare 5 minute I can do this, I have to do this, I’m better than you. sau damn you? enfin, ceva în engleză.
și să caute somn ca să umple golurile dintre două dimineți. asta e cel mai greu. dar nu imposibil.
să repare ce mai poate fi reparat. până nu e prea târziu, deși niciodată nu e. să depună declarațiile la administrația financiară. cu întârziere și cu amenzi crâncene, pentru că a uitat că are responsabilități de om mare. a uitat.
pentru că aseară s-a oprit la jumătatea unui cuvânt. ăsta e podul cu bujori! știi? e podul cu bujori! și omul de lângă ea n-a știut și i-a zis sec că e podul mare de peste someș.
M-am spălat întâi pe mine. Apoi cănile, paharele, hainele, așternuturile.
Și prosoapele, de două ori. Cred că n-a mai rămas nicio urmă. În afară de niște
cuvinte rămase în cap și niște amprente de dinți pe piele. Și acolo pielea s-a
făcut întâi aproape dureroasă, apoi albastră, apoi mov, apoi galbenă. Trece și asta. Numai că lumea toată s-a oprit în
loc, chiar dacă oamenii se mișcă și vorbesc și râd și îmi spun lucruri drăguțe.
Sunt politicoasă, deci răspund cu drăgălășenie multă. Chiar dacă. Noroc că.
Everyone deserves to be
happy.
Eu sunt un om rău? Eu sunt un om urât? Sunt un om stricat? Invizibil? Adică eu nu merit?
Dacă mă ridic pe vârfuri îți ajung până la gât. Până la
scobitura aia caldă care se cere pupată și dezmierdată. Și dacă mai rămân tot
așa, pe vârfuri, mâna ta se plimbă fără grabă pe spatele meu, de jos în sus și
înapoi. Aproape la fel cum mâna ta a trecut peste phoenix. Da. Și sunt încă în pijamalele mele desperecheate și hainele tale sunt reci. Și e frumos să-mi
aduc aminte cum ești tu, că ești aici. Că așa ar fi trebuit să fie. E februarie. Ninge. Ieri am făcut biscuiți cu migdale. Ieri a fost cea mai frumoasă seară. Azi a fost cea mai frumoasă dimineață.
la: preparat limonadă, pierdut cuvinte când e nevoie de ele, împăturit tricouri și cămăși, felicitat oameni de zilele de naștere, ba chiar și de onomastice, pus exact câtă miere trebuie în cana cu lapte cald, iubit bărbați de împrumut, machiat în 5 minute când nu mă grăbesc, pus plasturi și pansat, făcut liste, nerespectat liste, băut mult vin alb și demisec fără să-mi pară rău a doua zi, mușcat de omoplat și de gât, făcut planuri, nerespectat planuri, împovărat cu problemele altora până devin ale mele, iertat și blestemat, aprobat bonusuri de performanță, râs cu lacrimi, primit în așternuturi calde la 3 dimineața sau poate doar răspuns la telefon la ora aia, călătorit singură, a fi mediocră, făcut supă-cremă de dovleac, pisicit, citit două-trei cărți simultan, așteptat zile și luni și ani, întins unt pe felia de pâine prăjită, jucat cu copiii altora, înfipt unghiile în carne.
am o grămada de calități.
ce păcat că greșeala e aceeași și uite-o cum se repetă și crește.
pentru asta nu există scuze.
